 | as |
|
| Denunţa [ de-nun-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU denunţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denunta în mai multe dicționareDefinițiile pentru denunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a denunța (forma la infinitiv) A denunța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚÁ, denúnț, verb I. tranzitiv 1. A aduce la cunoștința unei autorități sâvîrșirea unei infracțiuni; a semnala o vinovăție, o abatere. Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179. • reflexiv Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68. ♦ A pîrî. Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. 2. (juridic) A comunica că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare, a rezilia unilateral un contract. În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. istorie R.P.R. 415. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denunța: denunța verb tranzitiv: [Atestat: I. despre GHICA, ap. CADE / V: (înv) denuntanțiá / prezentul indicativ: denuntaúnț, (înv) denuntațéz / Etimologie: franceza dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni. 2 (Pex) A pârî. 3 A comunica faptul că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚÁ, denunț, verb I. tranzitiv 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din limba franceza dénoncer, latina denuntiare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚÁ, denunț, verb I. tranzitiv 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din limba franceza dénoncer, latina denuntiare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚÁ verb I. trecut 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < latina denuntiare, conform limba franceza dénoncer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru denunța: denunțá (-ț, -át), verb – 1. A aduce la cunoștință o infracțiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. în franceză dénoncer. – derivat denunț, substantiv neutru, deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, substantiv masculin Forme diferite ale cuvantului denunta: denunta-ț denunta-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚA verb a pîrî, a reclama, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania și Maramures) a ponoslui, (inv.) a jelui, a vădi, (familial figurat) a aranja, a turna. (L-a denunta autorităților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENUNȚA: DENUNȚÁ verb trecut 1. a face un denunț. • (familial) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< latina denuntiare, limba franceza dénoncer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denunța: denunțá verb, indicativ prezent1 singular denúnț, persoana a treia singular: el / ea și plural denúnță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denunța: denunțá (a denunta) verb, indicativ prezent 3 denúnță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENUNTA' denunciațiúnedenunciátordenúnciuDENÚNȚDENUNȚÁdenunțántDENUNȚÁREdenunțátdenunțătoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denunța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denunța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CADE / V: înv denunțanțiá / prezentul indicativ: denunțaúnț, înv denunțațéz / Etimologie: franceza dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni. L-a denunța autorităților. L-a denunța autorităților. Denunțá a denunța verb, indicativ prezent 3 denúnță. |
GRAMATICA cuvântului denunța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denunța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denunța poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denunţa? Vezi cuvântul denunţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denunţa?[ de-nun-ţa ] Se pare că cuvântul denunţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denunța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbi iraniene?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular verbul denunța se conjugă: eu denúnț
La plural verbul denunța se conjugă: ei ele denúnță
