 | as |
|
| Denota [ de-no-ta ] VEZI SINONIME PENTRU denota PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denota în mai multe dicționareDefinițiile pentru denota din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a denota (forma la infinitiv) A denota conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTÁ, persoană 3 denótă, verb I. tranzitiv A dovedi, a vădi, a indica. Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare. CARAGIALE, O. III 236. De nu s-ar deosebi... sobrietatea de linii a artelor antice și oarecare imperfecțiuni de forme, care denotă o epocă de scădere, s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. RUSSO, S. 191. – prezent industrie și: (învechit) denotează (ODOBESCU, S. I 362). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTÁ, persoană 3 denótă, verb I. tranzitiv 1. A dovedi (2), a arăta, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din limba franceza dénoter, latina denotare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTÁ, persoană 3 denótă, verb I. tranzitiv 1. A dovedi (2), a vădi, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din limba franceza dénoter, latina denotare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denota: denota verb tranzitiv: [Atestat: RUSSO, S. 191 / prezentul indicativ: p 3 denotaótă / Etimologie: franceza dénoter, lat denoto, -are] 1 A dovedi. 2 A indica. 3 A exprima un anumit sens. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTA verb a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit denota competența autorului lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTÁ verb I. trecut A vădi, a arăta; a marca, a indica. [P.i. 3,6 -tă. / < limba franceza dénoter, italiana , latina denotare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOTA: DENOTÁ verb trecut a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens. (< limba franceza dénoter, latina denotare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denota: denotá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural denótă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural denóte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denota: denotá (a denota) verb, indicativ prezent 3 denótă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENOTA' DENOMINALIZÁREDENOMINÁȚIEDENOMINAȚIÚNEDENOMINATÍVDENOTÁDENOTÁREDENOTÁTDENOTÁȚIEdenotaționálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denota Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denota dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 191 / prezentul indicativ: p 3 denotaótă / Etimologie: franceza dénoter, lat denoto, -are] 1 A dovedi. Proiectul întocmit denota competența autorului lui. Proiectul întocmit denota competența autorului lui. Denotá a denota verb, indicativ prezent 3 denótă. |
GRAMATICA cuvântului denota? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denota. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denota poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denota? Vezi cuvântul denota desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denota?[ de-no-ta ] Se pare că cuvântul denota are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denota |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu trudă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul denota se conjugă: ei ele denótă
