 | as |
|
| Denominație [ de-no-mi-na-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU denominație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului denominatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru denominatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru denominație: denomináție, denominații substantiv feminin 1. Numire, denumire. 2. Denumire dată organizațiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante și reformate. [Variante: denominațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza dénomination, latina denominatio. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru denominație: denomináție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat denomináția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat denomináției; plural denomináții, articulat denomináțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE forme Operație de atribuire a numelor; denumire. [articulat denominația; genitiv dativ denominației; silabe -ți-e] /<fr. dénomination Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE substantiv feminin Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, variantă denominațiune substantiv feminin / < limba franceza denomination, conform latina denominatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru denominație: denomináție (-ți-e) substantiv feminin, articulat denomináția (-ți-a), genitiv dativ articulat denomináției; plural denomináții, articulat denomináțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru denominație: denominație substantiv feminin [Atestat: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/2 / V: (înv) denominatieiune / Plural: denominatieii / Etimologie: franceza dénomination] (Liv) Denumire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE, denominații, substantiv feminin (livresc) Denumire, numire. – Din limba franceza dénomination. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE, denominații, substantiv feminin Denumire, numire. – Din limba franceza dénomination. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE substantiv feminin denumire. (< limba franceza dénomination, latina denominatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DENOMINAȚIE: DENOMINÁȚIE substantiv feminin (conform limba franceza dénomination): vezi denumíre. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru denominație: denominație substantiv verbal DENUMIRE. NUME. NUMIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DENOMINATIE' denominádenominálDENOMINALIZÁDENOMINALIZÁREDENOMINÁȚIEDENOMINAȚIÚNEDENOMINATÍVDENOTÁDENOTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL denominație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului denominație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 104, 4/2 / V: înv denominațieiune / Plural: denominațieii / Etimologie: franceza dénomination] Liv Denumire. |
GRAMATICA cuvântului denominație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului denominație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul denominație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE denominație? Vezi cuvântul denominație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul denominație?[ de-no-mi-na-ți-e ] Se pare că cuvântul denominație are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL denominație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv cum sau precum s-ar mai zice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul denominație are forma: denomináții
