 | as |
|
| Demite [ de-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU demite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului demite în mai multe dicționareDefinițiile pentru demite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a demite (forma la infinitiv) A demite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMÍTE, demít, verb III. tranzitiv (Azi rar) A scoate, a da afară (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. De mîine poți să te socotești demis. DEMETRIUS, C. 53. Sinești nu e un ministru de justiție ca Hariton, să se lase demis de o gazetă. CAMIL PETRESCU, T. I 205. – Formă gramaticală: participiu demis. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demite: demíte [Atestat: IORGOVICI, O. 52/10 / V: (rar) didemite / prezentul indicativ: demít / Etimologie: lat demittere, franceza démettre] 1 verb tranzitiv: (Îrg; c.i. ochi, sprâncene, brațe etc.) A lăsa în jos. 2 verb reflexiv: (Trs; fig) A se coborî la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine etc.) 3 verb tranzitiv: A îndepărta pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc. Si: a destitui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMÍTE, demít, verb III. tranzitiv A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din limba franceza démettre, latina demittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMÍTE, demít, verb III. tranzitiv A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din limba franceza démettre, latina demittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMÍTE verb III. trecut A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / < latina demittere, conform limba franceza démettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demite: demíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele demít, persoana întâi plural: noi demítem; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural demítă; gerunziu demițând; participiu demís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru demite: demíte (a demite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele demít, persoana întâi plural: noi demítem; conjunctiv prezent 3 să demítă; gerunziu demițấnd; participiu demís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMITE verb a destitui, a îndepărta, a scoate, (învechit și fam.) a mazili. (L-a demite din funcție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMITE: DEMÍTE verb trecut a destitui. (< latina demittere, limba franceza démettre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEMITE' DEMISTIFICÁREDEMISTIFICÁTDEMISTIFICATÓRdemítDEMÍTEDEMITÉNTĂDEMÍTEREdemitificáDEMITIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEMITE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 52/10 / V: rar didemite / prezentul indicativ: demít / Etimologie: lat demittere, franceza démettre] 1 verb tranzitiv: Îrg; c. Demíte a demite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele demít, persoana întâi plural: noi demítem; conjunctiv prezent 3 să demítă; gerunziu demițấnd; participiu demís. L-a demite din funcție. |
GRAMATICA cuvântului DEMITE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEMITE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE demite? Vezi cuvântul demite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demite?[ de-mi-te ] Se pare că cuvântul demite are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEMITE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Medicină; în sintagma cement dentar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
