Definiție demisionare

Cautăm definiția cuvântului demisionare în mai multe dicționare

Definițiile pentru demisionare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru demisionare:
demisionáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: (înv) dimdemisionare / Plural: demisionarenắri / Etimologie: demisiona] 1-2 Retragere (de bunăvoie) printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc. Si: demisionat1 (1-2). 3 Prezentare a demisiei (1-2) Si: demisionat1 (3). 4 (Rar) Destituire.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEMISIONARE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEMISIONARE:
DEMISIONÁRE, demisionări, substantiv feminin Acțiunea de a demisiona. [ pronunție: -si-o-]

– vezi demisiona.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEMISIONARE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEMISIONARE:
DEMISIONÁRE, demisionări, substantiv feminin Acțiunea de a demisiona. [ pronunție: -si-o-]

– vezi demisiona.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEMISIONARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEMISIONARE:
DEMISIONÁRE substantiv feminin Acțiunea de a demisiona. [< demisiona].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

demisionare

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru demisionare:
demisionáre substantiv feminin(silabe -si-o-), plural demisionări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'DEMISIONARE'

DEMÍSIE demisión DEMISIONÁ DEMISIONÁR DEMISIONÁRE DEMISIONÁT demisionită demisiunár demisiunát

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL demisionare

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului demisionare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Demisionáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: înv dimdemisionare / Plural: demisionarenắri / Etimologie: demisiona] 1-2 Retragere de bunăvoie printr-o cerere scrisă, dintr-o funcție, o slujbă etc.

GRAMATICA cuvântului demisionare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului demisionare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul demisionare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul demisionare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul demisionare are forma: demisionări

VEZI PLURALUL pentru demisionare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE demisionare?

Vezi cuvântul demisionare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul demisionare?

[ de-mi-si-o-na-re ]
Se pare că cuvântul demisionare are şase silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familie sau casă grea?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a fi în relații bune sau rele cu cineva
la timp nepotrivit; inoportun
familie numeroasă și greu de întreținut
ce fel de om ești sau este? – din limba slavă veche hramÅ
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?