 | as |
|
| Deliu [ de-liu ] VEZI SINONIME PENTRU deliu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deliu în mai multe dicționareDefinițiile pentru deliu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU1, delii, substantiv masculin (Învechit și arhaizant) 1. Om curajos, viteaz, îndrăzneț, voinic. A întîlnit... în crețul crîngurilor vînători ce prind iepurele de coadă, în cremenul munților, delii ce rup în două ursul năprasnic, parc-ar frînge un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, S. 97. Caii deliilor erau în spume. id. ib. 201. 2. (Mai ales la plural ) Soldat din armata turcească, făcînd parte dintr-un corp de călărime ușoară. Era la Giurgiu raia și năvăleau delii în pradă, de dincolo de Dunăre, asupra bieților creștini. SADOVEANU, M. C. 34. Oastea de la Dii A pierit întîi: O sută cinci mii De voinici delii. TEODORESCU, P. P. 485. 3. Soldat care făcea parte din ceata de călăreți, înființată de Mihai Viteazul o dată cu ceata beșliilor. 4. (În epoca fanariotă) Soldat care făcea parte din garda domnească, compusă mai adesea din arnăuți. Țara mișuna de delii și buli-bași. MACEDONSKI, O. IV 117. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deliu: deliu m. plural delii od. 1. ceată de călăreți viteji înființată de Mihaiu Viteazul: înainte, delii! BOL.; 2. în epoca fanariotă, gardă domnească compusă din Arnăuți și comandată de un delibașa. [în turcă DELI, nebun, viteaz]. ║ a. 1. voinic, viteaz (mai ales în poezia populară); taie cap de deliu popular; 2. înalt de stat, svelt (în Muntenia): cu trupul deliu ca un brad. [Interesantă lărgire a sensului unei vorbe: curat soldățești; oștean din corpul deliilor, de unde apoi om voinic, bine făcut ( vezi levent)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU2, -ÍE, delii, adjectiv 1. (Învechit și arhaizant) Voinic, curajos, viteaz, îndrăzneț. Un glas de mii de glasuri răspunde: «E hagiul! E Mustafa poetul, e Mustafa deliul» ALECSANDRI, P. III 379. 2. (Rar) Furios, vehement, nebun. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. L-au lăsat, pînă la urmă, în voia lui, l-au socotit... zăltat, deliu aproape. STANCU, despre 39. Forme diferite ale cuvantului deliu: deliu-Íe Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU, -ÍE, delii, substantiv masculin, adjectiv (învechit) 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., substantiv masculin (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din limba turcă deli. Forme diferite ale cuvantului deliu: deliu-Íe Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU, -ÍE, delii, substantiv masculin, adjectiv 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Mihai Viteazul odată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., substantiv masculin (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din limba turcă deli. Forme diferite ale cuvantului deliu: deliu-Íe Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deliu: delíu, deliuíe [Atestat: DEX / Plural: deliuii / Etimologie: tc deli] 1 substantiv masculin Soldat din cavaleria ușoară turcă. 2 substantiv masculin (În țările române) Soldat din corpul de călăreți înființat de Mihai Viteazul o dată cu corpul beșliilor. 3 a (În epoca fanariotă) Soldat din garda domnească. 4-5 smf, a (Om) voinic. 6-7 smf, a (Om) viteaz. 8 a Furios. 9 a Nebun. Forme diferite ale cuvantului deliu: deliuíe Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU2 deliui m. 1) învechit (la turci) Ostaș dintr-un corp de cavalerie ușoară. 2) la plural (în perioada fanariotă) Garda domnească alcătuită din arnăuți. [silabe de-liu] /<turc. deli Forme diferite ale cuvantului deliu: deliui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DELIU: DELÍU1 deliue (deliui) învechit Care vădește îndrăzneală și curaj; viteaz; brav; cutezător; îndrăzneț; curajos. [silabe de-liu] /<turc. deli Forme diferite ale cuvantului deliu: deliue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru deliu: deliu, -e, delii adjectiv (prst. – despre clienți) incomod, cu o conduită și pretenții imprevizibile. Forme diferite ale cuvantului deliu: deliu-e Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deliu: delíu substantiv masculin (silabe -liu), adjectiv masculin, articulat delíul; plural delíi, articulat delíii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deliu: !delíu (soldat) substantiv masculin, articulat delíul; plural delíi, articulat delíii (-li-ii) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DELIU' deliteraturizáreDELITERATURIZÁTdelitescéntDELITESCÉNȚĂDELÍUDeliusDELIVRÉNȚĂDELLBERÁȚIEdélnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deliu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deliu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Delíu, deliuíe [Atestat: DEX / Plural: deliuii / Etimologie: tc deli] 1 substantiv masculin Soldat din cavaleria ușoară turcă. DELÍU2 deliui m. DELÍU1 deliue deliui învechit Care vădește îndrăzneală și curaj; viteaz; brav; cutezător; îndrăzneț; curajos. |
GRAMATICA cuvântului deliu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deliu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deliu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deliu? Vezi cuvântul deliu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deliu?[ de-liu ] Se pare că cuvântul deliu are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe socoteala cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deliu are forma: delíi
