 | as |
|
| Definitiv [ de-fi-ni-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU definitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului definitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru definitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adjectiv (Adesea în opoziție cu provizoriu) Care nu mai e supus modificărilor, asupra căruia nu se mai revine; hotărît pentru totdeauna; irevocabil. Partidul a condus cu succes masele la înfăptuirea unei reforme agrare democratice, la lichidarea definitivă a asupririi moșierești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/2. Nimeni nu mai putea să-i înfrîneze hotărîrea definitivă de a ajunge la Galați. SADOVEANU, P. M. 154. O confirmare a unui astfel de specialist mi se părea definitivă. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. • (În vechea organizare a învățămîntului) Profesor sau învățător definitiv = profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor condiții, obținea anumite drepturi (stabilitate în post, mărirea salariului etc.). Sfîrșise medicina cînd unii din colegii săi erau ajunși profesori definitivi. BART, E. 120. • Locuţiune adverbiala În definitiv = în sfîrșit, în cele din urmă, la urma urmelor. Dar, în definitiv, este atît de interesantă problema asta? CAMIL PETRESCU, T. III 62. Nu că-mi pare rău de piatră, pentru că-n definitiv nu-i verb reflexiv:eo valoare grozavă. CARAGIALE, O. II 249. • (Adverbial) Prietinia mea îți este definitiv asigurată. SADOVEANU, Z. C. 73. Consideră prietenia ruptă definitiv. SAHIA, N. 97. Limba inovată de Heliade nu fusese atît de definitiv fixată, încît să închidă porțile pentru mult timp unei acțiuni diferite. MACEDONSKI, O. IV 121. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru definitiv: definitív, definitivă a [Atestat: AR (1829), 151 1/9 / Plural: definitivi, definitive / Etimologie: franceza définitif, definitivive, lat definitivus] 1-2 a Care este fixat pentru totdeauna (sau pentru multă verb reflexiv:eme) Si: (înv) definițiu (1-2). 3 a Asupra căruia nu se va mai reveni. 4 a (Îe) Profesor (sau învățător) definitiv Cadru didactic devenit, în urma unui concurs, titularul unui post, angajat permanent. 5 av (Îlav) În definitiv Pentru a trage concluziile. 6 av (Îal) Pentru a spune ceea ce este esențial, spre a nu lungi discuția sau expunerea. 7 av (Îal) În cele din urmă. 8 av (Îal) În sfârșit. 9-10 av (Pentru totdeauna sau) pentru multă verb reflexiv:eme. 11-12 av, a (În mod) irevocabil. 13 a (Rar; despre oameni) Neînduplecat. 14 a (Rar; despre oameni) Inflexibil în hotărârile sale. 15 a (Rar; despre oameni) Care nu admite replică. 16 a (Jur; despre sentințe, judecăți) Care nu mai admite nici o cale ordinară de atac (apel, recurs etc.). 17 a (Spc; despre moarte, îoc aparent, clinic) Confirmat din punct de vedere medical. 18 a (Grm; înv; despre adjective și articole) Hotărât. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. • Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs). Profesor (sau învățător) definitiv = profesor (sau învățător) care a obținut definitivatul. • Locuţiune adverbiala În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor. – Din limba franceza définitif, latina definitivus. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. • Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs). Profesor (sau învățător) definitiv = profesor (sau învățător) care a obținut definitivatul. • Locuţiune adverbiala În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor. – Din limba franceza définitif, latina definitivus. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV, -Ă adjectiv Care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. • Profesor (sau învățător) definitiv = Profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor anumite condiții, obține unele drepturi asupra catedrei pe care o ocupă; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor. [conform limba franceza définitif, italiana definitivo, latina definitivus]. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru definitiv: *definitív, -ă adjectiv (latina definitivus). Care termină o afacere, care e pe tot-de-a-una: sentență definitivă. Pe vĭață, pe tot-de-a-una: profesor definitiv. În definitiv, după ultima deciziune, la urma urmeĭ. adverb Pe tot-de-a-una: a pleca de unde-va definitiv. Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-ă -bónț definitivp Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV, -Ă adjectiv care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ♦ profesor (sau învățător) definitiv = profesor (sau învățător) care a primit definitivatul; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor. (< limba franceza définitif, latina definitivus) Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITÍV definitivă (definitivi, definitive) și adverbial Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitatea de revenire; decisiv; hotărât; irevocabil. • În definitiv în cele din urmă; la urma urmelor. /<fr. définitif, latina definitivus Forme diferite ale cuvantului definitiv: definitivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFINITIV: DEFINITIV adjectiv, adverb 1. adjectiv definitivat, finisat. (Forma definitiv a unei lucrări.) 2. adjectiv irevocabil, nestrămutat. (O hotărîre definitiv.) 3. adverb iremediabil, irevocabil. (Un lucru definitiv pierdut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru definitiv: definitiv a. care termină un lucru, o afacere: răspuns definitiv; în definitiv, după ultima deciziune, în cele din urmă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru definitiv: definitív adjectiv masculin, plural definitívi; forme singular definitívă, plural definitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru definitiv: definitív adjectiv masculin, plural definitívi; forme definitívă, plural definitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFINITIV' DEFINÍȚIEdefiniționáldefiníțiuDEFINIȚIÚNEDEFINITÍVDEFINITIVÁDEFINITIVÁREDEFINITIVÁTdefinitivéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL definitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului definitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Definitív, definitivă a [Atestat: AR 1829, 151 1/9 / Plural: definitivi, definitive / Etimologie: franceza définitif, definitivive, lat definitivus] 1-2 a Care este fixat pentru totdeauna sau pentru multă verb reflexiv:eme Si: înv definițiu 1-2. 4 a Îe Profesor sau învățător definitiv Cadru didactic devenit, în urma unui concurs, titularul unui post, angajat permanent. 5 av Îlav În definitiv Pentru a trage concluziile. DEFINITÍV definitivă definitivi, definitive și adverbial Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitatea de revenire; decisiv; hotărât; irevocabil. • În definitiv în cele din urmă; la urma urmelor. Forma definitiv a unei lucrări. O hotărâre definitiv. Un lucru definitiv pierdut. Forma definitiv a unei lucrări. O hotărîre definitiv. Un lucru definitiv pierdut. |
GRAMATICA cuvântului definitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului definitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul definitiv poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE definitiv? Vezi cuvântul definitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul definitiv?[ de-fi-ni-tiv ] Se pare că cuvântul definitiv are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL definitiv Inţelegi mai uşor cuvântul definitiv dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În vechea organizare a învățămîntului Profesor sau învățător definitiv = profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor condiții, obținea anumite drepturi stabilitate în post, mărirea salariului etc Locuţiune adverbiala În definitiv = în sfîrșit, în cele din urmă, la urma urmelor Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac apel, recurs Profesor sau învățător definitiv = profesor sau învățător care a obținut definitivatul Locuţiune adverbiala În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicție împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac apel, recurs Profesor sau învățător definitiv = profesor sau învățător care a obținut definitivatul Locuţiune adverbiala În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor Profesor sau învățător definitiv = Profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor anumite condiții, obține unele drepturi asupra catedrei pe care o ocupă; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor ♦ profesor sau învățător definitiv = profesor sau învățător care a primit definitivatul; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL definitiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi de partida cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
