|
Deficienţă [ de-fi-ci-en-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU deficienţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deficienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru deficienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, substantiv feminin Scădere, lipsă, insuficiență, greșeală. Mai există oameni care, dincolo de succesele obținute, nu văd neajunsurile și deficiențele în muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 5/6. • Expresia: A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date. ♦ (medicină) Lipsa integrității anatomice și funcționale a unui organ; lipsă a anumitor facultăți fizice sau psihice. Deficiență mintală. – Pronunțat: -ci-en-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIENȚĂ substantiv cusur, defect, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe deficienta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deficiență: deficiénță substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: deficientanți, deficientae / Etimologie: franceza déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. 2 Greșeală. 3 Defect. 4 Rămânere în urmă. 5-6 Absență a unor facultăți (fizice sau) psihice. 7-8 Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ Si: deficit (8-9). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, substantiv feminin Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [ pronunție: -ci-en-] – Din limba franceza déficience, latina deficientia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, substantiv feminin Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [ pronunție: -ci-en-] – Din limba franceza déficience, latina deficientia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ deficientae forme 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. 2) Lipsă a integrității anatomice sau funcționale a unui organ; defect. [G.-D. deficienței; silabe -ci-en-] /<fr. déficience, latina deficientia Forme diferite ale cuvantului deficienta: deficientae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ substantiv feminin Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [conform limba franceza déficience, italiana deficienza, latina deficientia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFICIENȚĂ: DEFICIÉNȚĂ substantiv feminin lipsă, greșeală, scădere. • defect psihic sau fizic. (< limba franceza déficience, latina deficientia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deficiență: deficiénță substantiv feminin (silabe -ci-en-), genitiv dativ articulat deficiénței; plural deficiénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deficiență: deficiénță (-ci-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat deficiénței; plural deficiénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Deficiență: Deficiență ≠ merit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFICIENTA' DEFIBRINÁDEFIBRINÁREdefibrinatórDEFICIÉNTDEFICIÉNȚĂDEFICÍTDEFICITÁRDEFÍGEdefígere |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Deficiență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deficiență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om cu multe deficiență. Deficiénță substantiv feminin [Atestat: latina medievală / Plural: deficiențănți, deficiențăe / Etimologie: franceza déficience, lat deficientia] 1 Lipsă. DEFICIÉNȚĂ deficiențăe forme 1 Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. |
GRAMATICA cuvântului Deficiență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deficiență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Deficiență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deficienţă? Vezi cuvântul deficienţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deficienţă?[ de-fi-ci-en-ţă ] Se pare că cuvântul deficienţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Deficiență Inţelegi mai uşor cuvântul deficiență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi în deficiență = a nu presta, a nu produce cît trebuie; a nu fi la înălțimea sarcinilor date |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Deficiență |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De actualitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|