 | as |
|
| Defect [ de-fect ] VEZI SINONIME PENTRU defect PE ESINONIME.COM definiția cuvântului defect în mai multe dicționareDefinițiile pentru defect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defect: defect, defectă [Atestat: HELIADE, O. II, 189 / V: defectet / Plural: defectcți, defecte și (înv; sn) defecturi / Etimologie: ger Defekt, lat defectus] 1 sn Lipsă. 2 sn Neajuns. 3-5 sn Imperfecțiune (materială,) (fizică sau) morală Si: beteșug, cusur, hibă, viciu. 6 sn (Fiz; îs) defect de masă Diferență dintre suma maselor protonilor și neutronilor[1] componenți ai nucleului de atom și masa reală a nucleului acelui atom. 7-8 sn (Teh; șîs defect de execuție, -de fabricație) Lipsă de calitate (în ansamblu sau) locală a unui produs în raport cu calitatea cerută. 9 sn Deranjament. 10 sn Stricăciune. 11 sn Defecțiune care împiedică funcționarea unei mașini. 12 sn Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un domeniu. 13 sn Greșeală. 14 sn Ceea ce este necorespunzător cerințelor. 15 sn (Îe; rar) A cădea în defectul... A greși într-o anumită privință. 16 a Care are lipsuri. 17-19 a Cu imperfecțiuni (materiale,) (fizice sau) morale. 20-21 a (despre un produs) Lipsit de calitate (în ansamblu sau) local. 22 a (despre aparate) Care are un deranjament. 23-24 a (despre mașini) Care nu funcționează (bine). 25 a Care nu este conform regulilor stabilite într-un domeniu. 26 Care nu respectă cerințele. modificată Forme diferite ale cuvantului defect: defectă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFECT substantiv, adjectiv 1. substantiv cusur, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are nenumărate defect.) 2. substantiv anomalie, cusur, (popular) meteahnă. (Are un defect congenital.) 3. substantiv cusur, dar, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (popular si fam.) pîrțag, (popular) învăț, (regional) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucovina) băsău. (Are defect beției.) 4. substantiv defectare, defecțiune, deranjament, dereglare. (defect în funcționarea unui aparat.) 5. adjectiv defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas defect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT1, defecte, substantiv neutru Lipsă, scădere, imperfecțiune; cusur, meteahnă, neajuns. Versurile ce urmează sînt cruțate... de asemenea defect. MACEDONSKI, O. IV 66. Defectul poeziei e evident; e o temă eminamente romantică tratată în sensul clasic. GHEREA, ST. Hristos III 374. Și veselă și jună te-am cunoscut odată; Cu aceleași defecte acum iar te găsesc. ALEXANDRESCU, M. 185. ♦ (tehnică) Lipsă de perfecțiune, de punere la punct a unui fabricat, în raport cu calitatea cerută. Țesătură cu defect. ▭ Răspunse simplu că deocamdată, nu poate scoate mașina fiindcă are un defect de magnetou. REBREANU, R. II 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din latina defectus, germana Defekt. Forme diferite ale cuvantului defect: defect-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea normală a unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform regulilor stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din latina defectus, germana Defekt. Forme diferite ale cuvantului defect: defect-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT, -Ă I. adjectiv care s-a defectat, s-a stricat. II. substantiv neutru 1. imperfecțiune, lipsă, cusur. ♦ deranjament, dereglare care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat, mecanism etc. ♦ dezavantaj, inconvenient. 2. (fizică) defect de masă = diferența dintre suma particulelor constitutive ale unui atom și masa reală a acestuia. (< latina defectus, germana Defekt) Forme diferite ale cuvantului defect: defect-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT2 defecte n. 1) Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficiență; meteahnă. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcționeze normal; defecțiune. 3) Lipsă de integritate anatomică sau funcțională a unui organ; deficiență. /<lat. defectus, germana Defect Forme diferite ale cuvantului defect: defecte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru defect: *deféct n., plural e (latina defectus, lipsă [despre de-ficere, a lipsi], cu înțelesu după limba franceza défaut. vezi perfect). Imperfecțiune, cusur, lipsă fizică, intelectuală saŭ morală: defect de memorie. Ceĭa ce nu e conform regulelor arteĭ: defectele uneĭ opere, unuĭ tabloŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru defect: deféct (defécte), substantiv neutru – Cusur, imperfecțiune. latina defectus (secolul XIX). – derivat defectuos, adjectiv, din limba franceza défectueux; defectuozitate, substantiv feminin; defectibil, adjectiv, din limba franceza défectible; defectiv, adjectiv, din limba franceza défectif. Forme diferite ale cuvantului defect: defécte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT2, -Ă, defecți, -te, adjectiv Cu stricăciuni, cu imperfecțiuni; defectat, stricat. Fetița tîra prin casă, cu sfoară, un automobil de tablă defect. C. PETRESCU, Î. II 152. Forme diferite ale cuvantului defect: defect-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT substantiv neutru Cusur, imperfecțiune, lipsă; beteșug, meteahnă. ♦ Deranjament care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat etc. [< latina defectus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT1 defecttă (defectți, defectte) Care prezintă imperfecțiuni; cu neajunsuri. /<lat. defectus, germana Defekt Forme diferite ale cuvantului defect: defecttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEFECT: DEFÉCT, -Ă adjectiv Care nu mai este în stare de funcționare; stricat. [< latina defectus]. Forme diferite ale cuvantului defect: defect-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru defect: defect n. 1. lipsa de ceva necesar; 2. imperfecțiune fizică sau morală; cusur, meteahnă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru defect: deféct adjectiv masculin, plural defécți; forme singular deféctă, plural defécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru defect: deféct1 adjectiv masculin, plural defécți; forme deféctă, plural defécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Defect: Defect ≠ calitate, virtute, merit, perfecțiune Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru defect: deféct substantiv neutru, plural defécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru defect: deféct2 substantiv neutru, plural defécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFECT' defecátDEFECÁȚIEDEFECAȚIÚNEDEFECATÓRDEFÉCTDEFECTÁDEFECTÁREDEFECTÁTDEFÉCȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL defect Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului defect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Defect, defectă [Atestat: HELIADE, O. II, 189 / V: defectet / Plural: defectcți, defecte și înv; sn defecturi / Etimologie: ger Defekt, lat defectus] 1 sn Lipsă. 6 sn Fiz; îs defect de masă Diferență dintre suma maselor protonilor și neutronilor[1] componenți ai nucleului de atom și masa reală a nucleului acelui atom. 7-8 sn Teh; șîs defect de execuție, -de fabricație Lipsă de calitate în ansamblu sau locală a unui produs în raport cu calitatea cerută. 15 sn Îe; rar A cădea în defectul. Are nenumărate defect. Are un defect congenital. Are defect beției. Defect în funcționarea unui aparat. Un mecanism, un ceas defect. Are nenumărate defect. Un mecanism, un ceas defect. DEFÉCT2 defecte n. DEFÉCT1 defecttă defectți, defectte Care prezintă imperfecțiuni; cu neajunsuri. |
GRAMATICA cuvântului defect? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului defect. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul defect poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE defect? Vezi cuvântul defect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul defect?[ de-fect ] Se pare că cuvântul defect are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL defect Inţelegi mai uşor cuvântul defect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFizică defect de masă = diferența dintre suma particulelor constitutive ale unui atom și masa reală a acestuia |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL defect |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Altern, -ă, alterne, adjectiv în sintagmele unghiuri alterne interne sau externe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul defect are forma: defécte
