 | as |
|
| Defăimător [ de-fă-i-mă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU defăimător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului defaimator în mai multe dicționareDefinițiile pentru defaimator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defăimător: defăimătór, defaimatoroáre substantiv masculin și feminin a [Atestat: (a. 1773) GCR. II, 92/12 / V: defaimatorfaidefaimator, defaimatorfaimătóriu, defaimatorórie, defaimatorămdefaimator / Plural: defaimatori, defaimatoroáre / Etimologie: defăima + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană Si: (îvr) defăimeț (1-2). 3-4 (Înv) (Persoană) care subapreciază pe cineva Si: (îvr) defăimeț (3-4). 5-6 (Înv) (Persoană) care desconsideră pe cineva Si: (îvr) defăimeț (5-6). 7-8 (Înv) (Persoană) care înjosește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (7-8). 9-10 (Persoană) care umilește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (9-10). 11-12 (Persoană) care detestă pe cineva Si: (îvr) defăimeț (11-12). 13-14 (Persoană) care vorbește de rău pe cineva Si: bârfitor, ponegritor. 15-16 (Persoană) care blamează pe cineva. 17-18 (Persoană) care calomniază pe cineva. 19-20 (Persoană) care hulește. 21-22 (Persoană) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoană) care profanează ceva. 25-26 (Persoană) care critică vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoană) care condamnă pe cineva. 29-30 (Persoană) care stigmatizează pe cineva. Forme diferite ale cuvantului defaimator: defaimatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFĂIMĂTOR: DEFĂIMĂTOR adjectiv, substantiv, adverb 1. adjectiv, substantiv bîrfitor, calomniator, clevetitor, denigrator, ponegritor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (învechit) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism învechit) mozavir. (E un defaimator ordinar.) 2. adjectiv bîrfitor, calomnios, clevetitor, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (popular) prost, (învechit) mozavirnic. (Afirmații, vorbe defaimator.) 3. adverb calomnios, rău. (Vorbește defaimator despre ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFĂIMĂTÓR: DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adjectiv 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare. ▭ Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător. Forme diferite ale cuvantului defaimator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFĂIMĂTÓR: DEFĂIMĂTÓR defaimatoroáre (defaimatoróri, defaimatoroáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + sufix defaimatortor Forme diferite ale cuvantului defaimator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFĂIMĂTÓR: DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului defaimator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFĂIMĂTÓR: DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care defăimează. – Defăima + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului defaimator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru defăimător: defăimătór adjectiv masculin (silabe -făi-), plural defăimătóri, forme singular și plural defăimătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru defăimător: defăimătór (-făi-) adjectiv masculin, plural defăimătóri; forme singular și plural defăimătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaimător: defaimător, defaimatoroare smf, a vezi defăimător Forme diferite ale cuvantului defaimator: defaimatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru defăimător: defăimător a. și m. care defaimă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFAIMATOR' DEFĂIMÁdefăimăciúneDEFĂIMÁREDEFĂIMÁTDEFĂIMĂTÓRdefaimătóriudefăimătúrădefăiméțdefaiumá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL defăimător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului defăimător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Defăimătór, defăimătoroáre substantiv masculin și feminin a [Atestat: a. II, 92/12 / V: defăimătorfaidefăimător, defăimătorfaimătóriu, defăimătorórie, defăimătorămdefăimător / Plural: defăimători, defăimătoroáre / Etimologie: defăima + -tor] 1-2 Înv Persoană care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană Si: îvr defăimeț 1-2. E un defăimător ordinar. Afirmații, vorbe defăimător. Vorbește defăimător despre ei. DEFĂIMĂTÓR defăimătoroáre defăimătoróri, defăimătoroáre și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + sufix defăimătortor. Defaimător, defăimătoroare smf, a vezi defăimător. |
GRAMATICA cuvântului defăimător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului defăimător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul defăimător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE defăimător? Vezi cuvântul defăimător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul defăimător?[ de-fă-i-mă-tor ] Se pare că cuvântul defăimător are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL defăimător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anatomie; în sintagmele umoare hialoidă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
