 | as |
|
| Defăimat [ de-fă-i-mat ] VEZI SINONIME PENTRU defăimat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului defaimat în mai multe dicționareDefinițiile pentru defaimat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defăimat: defăimát2, defaimată a [Atestat: BIBLIA (1688) 206 1/18 / V: defaimatfaidefaimat, defaimatfaiumdefaimat, defaimatfamdefaimat, defaimatămdefaimat, desfdefaimat, difaimdefaimat / Plural: defaimatați, defaimate / Etimologie: defăima] 1 (Înv; despre oameni) Îndepărtat cu dispreț și cu dojană. 2 (Înv) Subapreciat. 3 (Înv) Desconsiderat. 4 (Înv) Înjosit. 5 (Înv) Umilit. 6 (Înv) Detestat. 7 (despre oameni) Vorbit de rău Si: bârfit2, ponegrit2. 8 Blamat. 9 Calomniat. 10 Hulit. 11-12 (despre oameni) Care (s-a compromis sau) a fost făcut să se compromită. 13 (Înv) Decăzut. 14 (Înv) Profanat. 15 (Înv; despre oameni) Criticat vehement. 16 (Înv) Condamnat. 17 (Înv) Stigmatizat. 18 (Pex) Ticălos. 19 (Înv; despre fapte) Condamnabil. 20 (Îvr; despre un act) Anulat. 21 (Reg; îf desfdefaimat) Prefăcut. Forme diferite ale cuvantului defaimat: defaimată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFĂIMAT: DEFĂIMÁT, -Ă, defăimați, -te, adjectiv 1. Bîrfit, calomniat, hulit, ponegrit. Înconjurat de nepăsare, sărac, gonit sau defăimat... Voi smulge inima din pieptu-mi. MACEDONSKI, O. I 218. 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai năbădăios, mai zănatic... și defăimat. M. I. CARAGIALE, C. 57. ♦ (Despre fapte) Care strică reputația bună, care aduce rușine; infamant. Îți mulțămesc că m-ai oprit de a face o faptă defăimată. NEGRUZZI, S. I 174. Forme diferite ale cuvantului defaimat: defaimat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defăimat: defăimát1 sn [Atestat: MDA ms / V: defaimatfaidefaimat, defaimatfaiumdefaimat, defaimatfamdefaimat, defaimatămdefaimat, desfdefaimat, difaimdefaimat / Plural: defaimaturi / Etimologie: defăima] 1 Defăimare (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Defăimare (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11-12 Defăimare (12-13). 13 (Înv) Decădere. 14 (Înv) Profanare. 15 Defăimare (16). 16 (Înv) Condamnare. 17 (Înv) Stigmatizare. 18 Defăimare (19). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFĂIMAT: DEFĂIMÁT, -Ă, defăimați, -te, adjectiv 1. Bârfit, ponegrit, calomniat, blamat (2). 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. ♦ (învechit; despre fapte) Care strică reputația; infamant. – vezi defăima. Forme diferite ale cuvantului defaimat: defaimat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFĂIMAT: DEFĂIMÁT, -Ă, defăimați, -te, adjectiv 1. Bârfit, ponegrit, calomniat, blamat (2). 2. (Rar) Cu reputație proastă, cu nume rău. ♦ (învechit; despre fapte) Care strică reputația; infamant. – vezi defăima. Forme diferite ale cuvantului defaimat: defaimat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFĂIMAT: DEFĂIMAT adjectiv, substantiv bîrfit, calomniat, denigrat, discreditat, ponegrit, (popular) năpăstuit, (familial figurat) încondeiat. (Om defaimat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaimat: defaimát2, defaimată a vezi defăimat2 Forme diferite ale cuvantului defaimat: defaimată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaimat: defaimát1 sn vezi defăimat1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFAIMAT' defDEFĂIMÁdefăimăciúneDEFĂIMÁREDEFĂIMÁTDEFĂIMĂTÓRdefaimătóriudefăimătúrădefăiméț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL defaimat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului defaimat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Defăimát2, defaimată a [Atestat: BIBLIA 1688 206 1/18 / V: defaimatfaidefaimat, defaimatfaiumdefaimat, defaimatfamdefaimat, defaimatămdefaimat, desfdefaimat, difaimdefaimat / Plural: defaimatați, defaimate / Etimologie: defăima] 1 Înv; despre oameni Îndepărtat cu dispreț și cu dojană. 21 Reg; îf desfdefaimat Prefăcut. Defăimát1 sn [Atestat: MDA ms / V: defaimatfaidefaimat, defaimatfaiumdefaimat, defaimatfamdefaimat, defaimatămdefaimat, desfdefaimat, difaimdefaimat / Plural: defaimaturi / Etimologie: defăima] 1 Defăimare 1. Om defaimat. Defaimát2, defaimată a vezi defăimat2. |
GRAMATICA cuvântului defaimat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului defaimat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul defaimat poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE defăimat? Vezi cuvântul defăimat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul defăimat?[ de-fă-i-mat ] Se pare că cuvântul defăimat are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL defaimat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de specialitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
