 | as |
|
| Defăimare [ de-fă-i-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU defăimare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului defaimare în mai multe dicționareDefinițiile pentru defaimare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defăimare: defăimáre substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, PS. 42/12 / V: defaimarefaidefaimare, defaimarefaium, defaimarefamdefaimare, defaimareămdefaimare, desfdefaimare, difaimdefaimare / Plural: defaimaremắri / Etimologie: defăima] 1 (Înv) Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane Si: defăimat1 (1), (înv) defăimăciune (1), defăimătură (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Vorbire de rău a cuiva Si: bârfire, defăimat1 (7), ponegrire, (înv) defaimă (1), defăimăciune (7), defăimătură (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 11 (Îvr; îe) A lua în defaimare A lua în batjocură. 12-13 Compromitere a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: defăimat1 (11-12), (înv) defăimăciune (11-12), defăimătură (11-12). 14 (Înv) Decădere. 15 (Înv) Profanare. 16 (Înv) Critică vehementă Si: defăimat1 (15), (înv) defăimăciune (15), defăimătură (15). 17 (Înv) Condamnare. 18 (Înv) Stigmatizare. 19 (Îvr) Anulare a unui act Si: defăimat1 (18), (înv) defăimăciune (18), defăimătură (18). 20 (Reg; îf desfdefaimare) Prefăcătorie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEFĂIMARE: DEFĂIMÁRE, defăimări, substantiv feminin Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hulă. Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala... toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (Învechit) Dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. Cîte umiliri rabdă, cîte defăimări sufere! NEGRUZZI, S. I 323. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEFĂIMARE: DEFĂIMARE substantiv bîrfă, bîrfeală, bîrfire. bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (popular) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (învechit și regional) ponosluire, (Banat) tonocie, (învechit) balamuție, catigore, clevetă, mozavirie, (familial figurat) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la defaimare lor; o defaimare ordinară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEFĂIMARE: DEFĂIMÁRE, defăimări, substantiv feminin Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere. ♦ (învechit) Dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – vezi defăima. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEFĂIMARE: DEFĂIMÁRE, defăimări, substantiv feminin Acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură. – vezi defăima. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru defăimare: defăimáre substantiv feminin (silabe -făi-), genitiv dativ articulat defăimării; plural defăimări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru defăimare: defăimáre (-făi-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat defăimắrii; plural defăimắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru defăimare: defăimare substantiv verbal DESCONSIDERARE. DESCONSIDERAȚIE. DISPREȚ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru defăimare: defăimare forme acțiunea de a defăima și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Defăimare: Defăimare ≠ elogiere, glorificare, venerare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEFĂIMARE: DEFĂIMÁRE substantiv verbal calomniere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru defaimare: defaimáre substantiv feminin vezi defăimare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEFAIMARE' DEETATIZÁTdefDEFĂIMÁdefăimăciúneDEFĂIMÁREDEFĂIMÁTDEFĂIMĂTÓRdefaimătóriudefăimătúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL defaimare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului defaimare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 42/12 / V: defaimarefaidefaimare, defaimarefaium, defaimarefamdefaimare, defaimareămdefaimare, desfdefaimare, difaimdefaimare / Plural: defaimaremắri / Etimologie: defăima] 1 Înv Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane Si: defăimat1 1, înv defăimăciune 1, defăimătură 1. 11 Îvr; îe A lua în defaimare A lua în batjocură. 20 Reg; îf desfdefaimare Prefăcătorie. Nu te pleca la defaimare lor; o defaimare ordinară. |
GRAMATICA cuvântului defaimare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului defaimare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul defaimare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE defăimare? Vezi cuvântul defăimare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul defăimare?[ de-fă-i-ma-re ] Se pare că cuvântul defăimare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL defaimare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aparat de proiecție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul defăimare are forma: defăimări
