 | as |
|
| Deduce [ de-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU deduce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deduce în mai multe dicționareDefinițiile pentru deduce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deduce (forma la infinitiv) A deduce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE, dedúc, verb III. tranzitiv A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta mai generală sau un fapt din altul, a ajunge la o concluzie, a trage o concluzie. După ce stabili punctele cardinale, deduse că steaua strălucea deasupra apusului. GALACTION, O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere că a mîncat dulceață. C. PETRESCU, Î. II 154. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE, dedúc, verb III. tranzitiv 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. (finanțe) A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din latina deducere. conform limba franceza déduire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deduce: dedúce verb tranzitiv: [Atestat: IORGOVICI, O. 46 / prezentul indicativ: deducedúc / Etimologie: lat deducere] 1-2 (A deriva o judecată particulară sau) un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 4 (Înv) A scădea. 5 (Îvr) A evolua către o anumită urmare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE, dedúc, verb III. tranzitiv A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din latina deducere. conform (pt. sens) limba franceza déduire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deduce: dedúce (dedúc, dedús), verb – A trage o concluzie. Format pe baza limba franceza déduire, plecîndu-se de la duce. – derivat deducți(un)e, substantiv feminin, din limba franceza déduction; deductiv, adjectiv, din limba franceza déductif. Forme diferite ale cuvantului deduce: dedúc dedús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE verb III. trecut A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. dedúc. / < latina deducere, conform limba franceza déduire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deduce: dedúce (a deduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dedúc, persoana întâi plural: noi dedúcem, persoana a doua plural: voi dedúceți; imperativ persoana a doua singular: tu dedú, negație nu dedúce; participiu dedús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE verb trecut a face o deducție. (< latina deducere, după limba franceza déduire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDUCE verb (învechit) a cunoaște. (Ce deduce de aici?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEDUCE: DEDÚCE verb vezi scădea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deduce: deduce verb vezi SCĂDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deduce: dedúce verb → duce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEDUCE' DEDUBLÁDEDUBLÁREDEDUBLÁTdedublézDEDÚCEDEDÚCEREDEDUCTÍBILdeductibilitáteDEDÚCȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deduce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 46 / prezentul indicativ: deducedúc / Etimologie: lat deducere] 1-2 A deriva o judecată particulară sau un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. Dedúce a deduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dedúc, persoana întâi plural: noi dedúcem, persoana a doua plural: voi dedúceți; imperativ persoana a doua singular: tu dedú, negație nu dedúce; participiu dedús. Ce deduce de aici?. Ce deduce de aici?. |
GRAMATICA cuvântului deduce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deduce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deduce poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deduce? Vezi cuvântul deduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deduce?[ de-du-ce ] Se pare că cuvântul deduce are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deduce |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Deschidere geologică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
