 | as |
|
| Decurge [ de-cur-ge ] VEZI SINONIME PENTRU decurge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decurge în mai multe dicționareDefinițiile pentru decurge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a decurge (forma la infinitiv) A decurge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECÚRGE, persoană 3 decúrge, verb III. intranzitiv 1. A urma, a rezulta, a deriva din..., a-și avea izvorul în... Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. 2. A se petrece, a se desfășura. Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, vezi A. 26. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECURGE verb 1. a proveni, a reieși, a rezulta, a urma, (popular) a purcede, a veni, (învechit) a curge. (O consecință care decurge din alta.) 2. a se desfășura, a evolua, a se petrece. (Partida a decurge în bune condiții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECÚRGE, persoană 3 decúrge, verb III. intranzitiv 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – prefix de- + curge (după limba franceza découler). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECÚRGE, persoană 3 decúrge, verb III. intranzitiv 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după limba franceza découler). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECÚRGE verb III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. [P.i. decúrg. / < de- + curge, după limba franceza découler, italiana decorrere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decurge: decúrge (a decurge) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea decúrge; conjunctiv prezent 3 să decúrgă; participiu decúrs Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECURGE: DECÚRGE verb intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după limba franceza découler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru decurge: decurge vezi figurat a rezulta: ce decurge de acolo? [Modelat după limba franceza découler]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decurge: decúrge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea decúrge Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECURGE' decurarizáredecúreDECURÉNTdecúrgDECÚRGEdecúrgereDECÚRIEDECURIÓNdecurionál |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decurge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decurge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O consecință care decurge din alta. Partida a decurge în bune condiții. O consecință care decurge din alta. Decúrge a decurge verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea decúrge; conjunctiv prezent 3 să decúrgă; participiu decúrs. |
GRAMATICA cuvântului decurge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decurge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decurge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE decurge? Vezi cuvântul decurge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decurge?[ de-cur-ge ] Se pare că cuvântul decurge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decurge |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din apropiere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
