 | as |
|
| Decreta [ de-cre-ta ] VEZI SINONIME PENTRU decreta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decreta în mai multe dicționareDefinițiile pentru decreta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a decreta (forma la infinitiv) A decreta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETÁ, decretez, verb I. tranzitiv A da un decret; a hotărî, a ordona, a orîndui prin decret. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. ♦ figurat A declara ceva în mod sentențios, a emite o părere categorică. Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. – prezent industrie persoană 3 și: decrétă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decreta: decreta verb tranzitiv: [Atestat: BUDAI-DELEANU, LEX. / prezentul indicativ: decretatéz și 3 (înv) decretaétă / Etimologie: franceza décreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorități. 3 (Pex) A afirma în mod sentențios și categoric. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETÁ, decretez, verb I. tranzitiv A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ figurat A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din limba franceza décréter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETÁ, decretez, verb I. tranzitiv A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ figurat A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din limba franceza décréter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETÁ verb trecut 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (figurat) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< limba franceza décreter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETA verb (juridic) 1. a dispune, (învechit) a lega. (Prin prezenta, șeful statului decreta...) 2. a proclama. (A decreta starea de asediu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECRETA: DECRETÁ verb I. trecut A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (figurat) A declara sentențios ceva. [< limba franceza décréter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decreta: decretá verb (silabe -cre-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu decretéz, persoana a treia singular: el / ea și plural decreteáză; gerunziu decretând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decreta: decretá (a decreta) (de-cre-) verb, indicativ prezent 3 decreteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECRETA' DECRESCÉNDODECRESCÉNT, -ĂDECRÉTdecrét-légeDECRETÁdecretáldecretálăDECRETALIILEDECRETÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decreta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decreta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / prezentul indicativ: decretatéz și 3 înv decretaétă / Etimologie: franceza décreter] 1 A ordona printr-un decret 1. Prin prezenta, șeful statului decreta. A decreta starea de asediu. Prin prezenta, șeful statului decreta. A decreta starea de asediu. Decretá a decreta de-cre- verb, indicativ prezent 3 decreteáză. |
GRAMATICA cuvântului decreta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decreta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decreta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decreta? Vezi cuvântul decreta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decreta?[ de-cre-ta ] Se pare că cuvântul decreta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decreta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da pe gârlă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul decreta se conjugă: ei ele decreteáză
