 | as |
|
| Decret [ de-cret ] VEZI SINONIME PENTRU decret PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decret lege în mai multe dicționareDefinițiile pentru decret lege din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT, decrete, substantiv neutru (juridic) Act emis de către puterea executivă a statului pentru a asigura funcționarea serviciilor publice sau executarea legilor; (la noi) act emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale în exercitarea atribuțiilor sale constituționale. vezi decizie, hotărîre, ordonanță. Prezidiul Marii Adunări Naționale convoacă Marea Adunare Națională prin decret. ▭ Săptămîna viitoare apare decretul. C. PETRESCU, C. vezi 111. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decret: decrét sn [Atestat: (a. 1748), BV II, 106 / V: (înv) dicdecret / Plural: decrete și (înv) decreturi / Etimologie: franceza décret, lat decretum] 1 Act juridic emis de organul suprem al puterii de stat prin care se reglementează situații generale și impersonale sau situații individuale concrete Si: (înv) ucaz. 2 (Înv) Hotărâre a providenței. 3 (Înv) Voință a dumnezeirii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT substantiv neutru Act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale. • Decret-lege = act prin care guvernul legiferează din proprie inițiativă în locul parlamentului. [conform limba franceza décret, latina decretum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT substantiv neutru act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispoziții obligatorii generale sau prin care se reglementează anumite situații individuale. ♦ decret -lege = decret cu putere de lege. (< limba franceza décret, latina decretum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT, decrete, substantiv neutru Act prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din limba franceza décret, latina decretum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT decrete n. Act oficial emis de organele superioare de stat, conținând o decizie prin care se reglementează situații generale sau individuale concrete. /<fr. décret, latina decretum Forme diferite ale cuvantului decret: decrete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru decret: *decrét n., plural e (latina de-cretum, despre décernere. vezi decern, cern, dis- și secret). Deciziune, ordin al unuĭ șef de stat orĭ ministru. Voință divină: decretu luĭ Dumnezeŭ. vezi edict. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRÉT, decrete, substantiv neutru Act prin care se stabilesc dispoziții generale obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații juridice. – Din limba franceza décret, latina decretum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECRET: DECRET substantiv (juridic) (învechit) ofis, pitac, ucaz. (decret al organului legiuitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decret: decrét substantiv neutru (silabe -cret), plural decréte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decret: decrét (de-cret) substantiv neutru, plural decréte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECRET LEGE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decret Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decret dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1748, BV II, 106 / V: înv dicdecret / Plural: decrete și înv decreturi / Etimologie: franceza décret, lat decretum] 1 Act juridic emis de organul suprem al puterii de stat prin care se reglementează situații generale și impersonale sau situații individuale concrete Si: înv ucaz. DECRÉT decrete n. Decret al organului legiuitor. Decret al organului legiuitor. |
GRAMATICA cuvântului decret? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decret. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decret poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decret? Vezi cuvântul decret desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decret?[ de-cret ] Se pare că cuvântul decret are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL decret Inţelegi mai uşor cuvântul decret dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Decret-lege = act prin care guvernul legiferează din proprie inițiativă în locul parlamentului ♦ decret lege -lege = decret cu putere de lege |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL decret |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de la bun început?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul decret are forma: decréte
