eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție decolta


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Decolta [ de-col-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU decolta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului decolta în mai multe dicționare

Definițiile pentru decolta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a decolta
Verbul: a decolta (forma la infinitiv)
A decolta conjugat la timpul prezent:
  • eu decoltez
  • tu decoltezi
  • el ea decoltează
  • noi decoltăm
  • voi decoltați
  • ei ele decoltează
VEZI VERBUL a decolta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decolta:
decolta verb tranzitiv: [Atestat: BARCIANU / prezentul indicativ: decoltatéz / Etimologie: franceza décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DECOLTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECOLTA:
DECOLTÁ verb

I. trecut A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< limba franceza décolleter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DECOLTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECOLTA:
DECOLTÁ, decoltez, verb

I. tranzitiv A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.

– Din limba franceza décolleter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DECOLTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECOLTA:
DECOLTÁ, decoltez, verb

I. tranzitiv A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.

– Din limba franceza décolleter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

decolta
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru decolta:
decoltá (decoltéz, decoltát), verb

– A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. în franceză décolleter.

– derivat (din limba franceza ) decolteu, substantiv neutru; decoltat, adjectiv (răscroit; îndrăzneț).
Forme diferite ale cuvantului decolta: decoltéz deco

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DECOLTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECOLTA:
DECOLTÁ verb trecut a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< limba franceza décolleter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

DECOLTA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECOLTA:
DECOLTÁ, decoltez, verb

I. tranzitiv A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

decolta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decolta:
decoltá (a răscroi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu decoltéz, persoana a treia singular: el / ea și plural decolteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

decolta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru decolta:
decoltá (a decolta) (a răscroi) verb, indicativ prezent 3 decolteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'DECOLTA'
DECOLORÁTdecolorațiedecolorațiúnedecolorézDECOLTÁdecoltájdecoltáreDECOLTÁTdecolteá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL decolta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decolta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Decolta verb tranzitiv: [Atestat: BARCIANU / prezentul indicativ: decoltatéz / Etimologie: franceza décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte feminină lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii.
Decoltá a decolta a răscroi verb, indicativ prezent 3 decolteáză.

GRAMATICA cuvântului decolta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decolta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul decolta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul decolta sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul decolta se conjugă: ei ele decolteáză

CUM DESPART ÎN SILABE decolta?
Vezi cuvântul decolta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decolta?
[ de-col-ta ]
Se pare că cuvântul decolta are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb fără căpătâi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a pândi dintr-un loc ascuns; b a fi modest, retras
conform unui punct de vedere bine stabilit
fără ocupație bine definită, fără rost
făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app