 | as |
|
| Declinare [ de-cli-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU declinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru declinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE substantiv feminin (< decliná < latina declinare, conform limba franceza décliner) 1. trecere a unui articol, substantiv, adjectiv, numeral sau pronume prin toate cazurile gramaticale; totalitatea modificărilor survenite în forma unui articol, substantiv, adjectiv, numeral sau pronume pentru exprimarea tuturor cazurilor gramaticale, la singular și la plural. • declinare articulátă: despre a substantivelor cu ajutorul articolului hotărât (enclitic și proclitic). Poate fi întâlnită și la adjectivele ce precedă substantivele, dar numai cu articolul hotărât enclitic. • declinare nearticulátă: despre a substantivelor fără articole hotărâte, precedate sau nu de articole nehotărâte sau de alți determinanți (cum ar fi adjectivele pronominale). O întâlnim și la adjectivele calificative, care urmează substantivelor (în cazul în care adjectivele sunt precedate de articol demonstrativ este vorba de o despre articulată, specifică adjectivelor). De asemenea, este prezentă și la formele numeralului cardinal un – o sau la pronume, unde flexiunea se bazează pe desinențe specifice de genitiv-dativ (-ui, -ei), care țin de structura lor internă. Există și situații în despre nearticulată, în care cazurile substantivelor, ale adjectivelor, ale numeralelor sau ale pronumelor sunt marcate cu ajutorul prepozițiilor (chiar genitivul și dativul). • declinare sintétică: despre realizată cu ajutorul articolului hotărât enclitic, care face corp comun cu substantivul sau cu adjectivul aflat înaintea substantivului (omul, mama; viteazul om, buna mamă). • declinare analítică: despre realizată cu articolul nehotărât (în cazul substantivelor), cu articolul demonstrativ (în cazul adjectivelor) sau cu determinanții adjectivali pronominali (în cazul substantivelor precedate de aceștia: acest om – acestui om). • declinare parisilábică: despre care are același număr de silabe la nominativ și la genitiv singular. • declinare imparisilábică: despre care are la genitiv singular un alt număr de silabe decât la nominativ singular. 2. clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune sau care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. Substantivele din limba română sunt împărțite, tradițional, în trei d., după terminația lor la nominativ singular nearticulat: declinarea I (cu substantive comune feminine terminate în -ă neaccentuat, -ea sau -a accentuate: mamă, sâmbătă, duminică, perdea, mahala etc.; tot aici intră și substantivele comune masculine aberante de tipul papă, pașă, popă, tată etc.); declinarea a II-a (cu substantive comune, masculine și neutre, terminate în consoană, dură sau muiată, -u (semi)vocalic, -i vocalic accentuat și -i semivocalic: bărbat, unchi, zimbru, leu, vulpoi; toc, unghi, filtru, atu, magnetou, taxi, sloi etc.; tot aici intră și substantivele comune neutre terminate în -o accentuat sau neaccentuat: chimonó, tangó, rádio, zéro etc.); declinarea a III-a (cu substantive comune masculine, feminine și neutre terminate în -e neaccentuat: pepene, pește, femeie, vulpe, codice, nume etc.; tot aici intră substantivele luni, marți, miercuri, joi și vineri). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declinare: declináre substantiv feminin [Atestat: HELIADE, PARALELISM, I, 64/4 / Plural: declinarenắri / Etimologie: declina] 1 (Grm) Trecere a unui substantiv, pronume, numeral, adjectiv sau articol prin toate cazurile gramaticale Si: declinat1 (1), declinație (1). 2 (Îe) declinarea numelui, calității Spunere a numelui, calității, prezentându-se Si: declinat1 (2). 3 Refuz de a-și asuma o sarcină, o responsabilitate Si: declinat1 (3). 4 Nerecunoaștere a competenței cuiva sau a compatibilității a ceva Si: declinat1 (4). 5 Coborâre a aștrilor spre apus Si: declinat1 (5). 6 (Îs) declinare de competență Trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat, care se constată incompetent. 7 (Grm) Clasă sau categorie de substantive sau adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii Si: declinație (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE, declinări, substantiv feminin Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – vezi declina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE, declinări, substantiv feminin Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – vezi declina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. • clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (juridic) declinare de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE substantiv feminin 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE, declinări, substantiv feminin Acțiunea de a declina; (gramatică) trecerea unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. ♦ (gramatică) Clasă sau grupă de substantive sau adjective cu aceleași forme de flexiune. În limba romînă sînt trei declinări. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINÁRE declinareări forme gramatică 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol după cazuri și numere. 2) Clasă de substantive care se declină după același model. [G.-D. declinării] /v. a declina Forme diferite ale cuvantului declinare: declinareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLINARE: DECLINARE substantiv (gramatică) declinație, flexiune nominală, (învechit) plecare. (declinare unui substantiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declinare: declináre substantiv feminin (silabe -cli-), genitiv dativ articulat declinării; plural declinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declinare: declináre (de-cli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat declinắrii; plural declinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLINARE' DECLINÁBILdeclinabilitátedeclinăciúnedeclinántDECLINÁREDECLINÁTDECLINÁȚIEDECLINAȚIÚNEDECLINATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL declinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • declinare articulátă: despre a substantivelor cu ajutorul articolului hotărât enclitic și proclitic. • declinare nearticulátă: despre a substantivelor fără articole hotărâte, precedate sau nu de articole nehotărâte sau de alți determinanți cum ar fi adjectivele pronominale. • declinare sintétică: despre realizată cu ajutorul articolului hotărât enclitic, care face corp comun cu substantivul sau cu adjectivul aflat înaintea substantivului omul, mama; viteazul om, buna mamă. • declinare analítică: despre realizată cu articolul nehotărât în cazul substantivelor, cu articolul demonstrativ în cazul adjectivelor sau cu determinanții adjectivali pronominali în cazul substantivelor precedate de aceștia: acest om – acestui om. • declinare parisilábică: despre care are același număr de silabe la nominativ și la genitiv singular. • declinare imparisilábică: despre care are la genitiv singular un alt număr de silabe decât la nominativ singular. Declináre substantiv feminin [Atestat: HELIADE, PARALELISM, I, 64/4 / Plural: declinarenắri / Etimologie: declina] 1 Grm Trecere a unui substantiv, pronume, numeral, adjectiv sau articol prin toate cazurile gramaticale Si: declinat1 1, declinație 1. 2 Îe declinarea numelui, calității Spunere a numelui, calității, prezentându-se Si: declinat1 2. 6 Îs declinare de competență Trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat, care se constată incompetent. DECLINÁRE declinareări forme gramatică 1 Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol după cazuri și numere. Declinare unui substantiv. Declinare unui substantiv. |
GRAMATICA cuvântului declinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul declinare poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declinare? Vezi cuvântul declinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declinare?[ de-cli-na-re ] Se pare că cuvântul declinare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL declinare Inţelegi mai uşor cuvântul declinare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn sintagma Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa În sintagma Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa Juridic declinare de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL declinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hatorică, hatorice, adjectiv feminin în sintagma coloană hatorică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul declinare are forma: declinări
