 | as |
|
| Declanşator [ de-clan-şa-tor ] VEZI SINONIME PENTRU declanşator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declansator în mai multe dicționareDefinițiile pentru declansator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR, -OÁRE, declanșatori, -oare, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care declanșează. 2. substantiv neutru Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [plural și: (m.) declanșatori] – Declanșa + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului declansator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declanșator: declanșator, declansatoroare [Atestat: AGROTEHNICA, I, 375 / Plural: declansatori, declansatoroáre / Etimologie: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor. Forme diferite ale cuvantului declansator: declansatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR, declanșatoare, substantiv neutru Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR, -OÁRE I. adjectiv care declanșează. II. substantiv neutru dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor) Forme diferite ale cuvantului declansator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru DECLANȘATOR: DECLANȘATOR a) termen militar desemnând comanda manuală de deschidere a parașutei; b) dispozitiv pentru separarea unei aeronave de cablul de remorcaj. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR substantiv neutru Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR declansatoroáre n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + sufix declansatortor Forme diferite ale cuvantului declansator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declanșator: *declanșatór1 (de-clan-) adjectiv masculin, plural declanșatóri; forme singular și plural declanșatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declanșator: declanșatór adjectiv masculin, plural declanșatóri; forme singular și plural declanșatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declanșator: declanșatór substantiv neutru (silabe -clan-), plural declanșatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLANȘATÓR: DECLANȘATÓR, declanșatoare, substantiv neutru (tehnică) Declanșor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declanșator: declanșatór2 (de-clan-) substantiv neutru, plural declanșatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLANȘATOR: DECLANȘATOR substantiv (tehnic) declanșor. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLANSATOR' DECLANȘÁdeclanșántDECLANȘÁREdeclanșátDECLANȘATÓRDECLANȘÓRDECLARÁDECLARÁBILDECLARÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECLANȘATOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declanşator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Declanșator, declanȘatoroare [Atestat: AGROTEHNICA, I, 375 / Plural: declanȘatori, declanȘatoroáre / Etimologie: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea 1-2, 4. DECLANȘATÓR declanȘatoroáre n. /a declanșa + sufix declanȘatortor. |
GRAMATICA cuvântului DECLANȘATOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declanşator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECLANȘATOR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declanşator? Vezi cuvântul declanşator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declanşator?[ de-clan-şa-tor ] Se pare că cuvântul declanşator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECLANȘATOR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în doi peri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul declanșator are forma: declanșatoáre
