 | as |
|
| Declamație [ de-cla-ma-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU declamație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declamatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru declamatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru declamație: declamație (it. declamazione; limba franceza déclamation; limba engleză declamation), modalitate de expresie proprie retoricii și poeziei, utilizată în muzica vocală și vocal-instrumentală, constând în redarea nuanțată a unui text literar, cu sublinierea accentelor (II, 6) expresive, a cezurilor* și a curbei melodice a frazei*. Construcția tragediei* antice (dar și a vechii comedii) cuprinde 4 secțiuni structurate pe despre (una dintre ele fiind acompaniată de muzică): prologos (πρόλογος) = introducere declamată (propriu-zis, acea parte a piesei care precede prima intrare a corului, vezi Aristotel, Poetica, 12, 1), parodos (πάροδος) = versuri declamate de cor* cu acompaniament de aulos* (propriu-zis, prima intrare pe scenă a corului), epeisodios (ἐπεισόδιος) = dialoguri declamate (propriu-zis, acea parte a dramei plasată între două intrări [εἴσοδοι]) ale corului, adică dialogul; vezi Aristotel, Poetica, 12,5) și exodos (ἔξοδος) = în general, despre a corului (mai precis ieșirea acestuia însoțită de acompaniamentul auletului*): ἔξοδον αὐλεῖν (Aristofan, Viespile, 587: a cânta la aulos* aria ieșirii corului, cu alte cuvinte, deznodământul, sfârșitul piesei; Aristotel, Poet., 12, 6). Repertoriul greg.* cuprinde forme recitative (aclamații*, lecturi, psalmi*) intonate conform legilor despre despre intervine în diferite tipuri de recitativ (2) cristalizate de-a lungul evoluției operei*: recitar cantando, în lucrările compozitorilor cameratei florentine*, despre dramatică din arioso* în operele lui Gluck, Sprechgesang*-ul schönbergian. despre se substituie uneori termenului de melodramă* care, în Germania și Franța, desemnează redarea unui text poetic cu un acompaniament* muzical adecvat. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declamație: declamație substantiv feminin [Atestat: (a. 1700) ap. SCL, 1954, 35 / V: declamatieiune / Plural: declamatieii / Etimologie: franceza déclamation] 1 Artă de a declama (2). 2 Ansamblu al regulilor acestei arte. 3 (Înv) Recitare. 4 (Înv) Spectacol care cuprinde recitări. 5 Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE, declamații, substantiv feminin 1. Arta de a declama. Impresarii noștri se făcură profesori de declamație. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Vorbire cu ton și gesturi exagerate, emfatice. Nu pot să sufăr pretențiile și declamațiile moraliștilor. GALACTION, O. I 406. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE, declamații, substantiv feminin 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Variante: declamațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza déclamation, latina declamatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE, declamații, substantiv feminin 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Variante: declamațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza déclamation, latina declamatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE declamatiei forme 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton și gesturi teatrale, emfatice. [articulat declamația; genitiv dativ declamației; silabe -ți-e] /<fr. déclamation Forme diferite ale cuvantului declamatie: declamatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE substantiv feminin 1. arta de a declama. 2. acțiunea de a rosti expresiv textul dramatic. • (peiorativ) vorbire emfatică. (< limba franceza déclamation, latina declamatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru declamație: declamați(un)e forme 1. arta de a declama: clasă de declamațiune; 2. întrebuințare de expresiuni emfatice: evitați declamațiunea; 3. discurs violent, injurios. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMÁȚIE substantiv feminin 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, variantă declamațiune substantiv feminin / conform limba franceza déclamation, italiana declamazione, latina declamatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declamație: declamáție substantiv feminin (silabe -cla-, -ți-e), articulat declamáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat declamáției; plural declamáții, articulat declamáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declamație: declamáție (de-cla-, -ți-e) substantiv feminin, articulat declamáția (-ți-a), genitiv dativ articulat declamáției; plural declamáții, articulat declamáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMAȚIE: DECLAMAȚIE substantiv declamare, recitare, spunere, (rar) debitare, (învechit) recitație. (declamatie unei poezii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLAMATIE' declamagíuDECLAMÁNDODECLAMÁREdeclamátDECLAMÁȚIEDECLAMAȚIÚNEDECLAMATÍVDECLAMATIVÍSMDECLAMATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECLAMAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declamaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SCL, 1954, 35 / V: declamaȚieiune / Plural: declamaȚieii / Etimologie: franceza déclamation] 1 Artă de a declama 2. DECLAMÁȚIE declamaȚiei forme 1 Arta de a declama. DeclamaȚie unei poezii. |
GRAMATICA cuvântului DECLAMAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declamaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECLAMAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declamație? Vezi cuvântul declamație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declamație?[ de-cla-ma-ți-e ] Se pare că cuvântul declamație are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DECLAMAȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul declamaţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeConstrucția tragediei* antice dar și a vechii comedii cuprinde 4 secțiuni structurate pe despre una dintre ele fiind acompaniată de muzică: prologos πρόλογος = introducere declamată propriu-zis, acea parte a piesei care precede prima intrare a corului, vezi Aristotel, Poetica, 12, 1, parodos πάροδος = versuri declamate de cor* cu acompaniament de aulos* propriu-zis, prima intrare pe scenă a corului, epeisodios ἐπεισόδιος = dialoguri declamate propriu-zis, acea parte a dramei plasată între două intrări εἴσοδοι ale corului, adică dialogul; vezi Aristotel, Poetica, 12,5 și exodos ἔξοδος = în general, despre a corului mai precis ieșirea acestuia însoțită de acompaniamentul auletului*: ἔξοδον αὐλεῖν Aristofan, Viespile, 587: a cânta la aulos* aria ieșirii corului, cu alte cuvinte, deznodământul, sfârșitul piesei; Aristotel, Poet |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECLAMAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și lua sau a-și strânge catrafusele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul declamație are forma: declamáții
