 | as |
|
| Declama [ de-cla-ma ] VEZI SINONIME PENTRU declama PE ESINONIME.COM definiția cuvântului declama în mai multe dicționareDefinițiile pentru declama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a declama (forma la infinitiv) A declama conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMÁ, declám, verb I. tranzitiv A rosti cu voce tare și cu tonul și gesturile adecvate o bucată literară, mai ales în versuri. vezi recita. Te-ai pomenit pe urmă rostind... [versurile] tare, cu gesturile tînărului care le declamase. PAS, Z. I 319. Declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei. IBRĂILEANU, A. 160. • absolut Rozele nu învață la conservator arta de a declama. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ♦ A vorbi cu ton declamator, retoric. Se făcea cerc în jurul lui la cafenea, de cîte ori începea să declame, apărînd pe Stamati. BART, E. 266. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru declama: declamá [Atestat: NICOLAU, P. 237/12 / prezentul indicativ: declamalám și (înv) declamamez / Etimologie: franceza déclamer, lat declamare] 1 verb tranzitiv: (Prt) A vorbi cu ton emfatic. 2 verb tranzitiv: A rosti cu voce tare un text literar (în versuri), marcând prin intonație sensul și accentul cuvintelor Si: a recita vezi scanda. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMÁ, declám, verb I. tranzitiv A rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (peiorativ) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din limba franceza déclamer, latina declamare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMÁ, declám, verb I. tranzitiv A rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (peiorativ) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din limba franceza déclamer, latina declamare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMÁ verb I. trecut A spune ceva (mai ales versuri) tare, cu tonul și gesturile adecvate. ♦ A vorbi retoric. [P.i. declám. / conform limba franceza déclamer, italiana , latina declamare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMÁ verb trecut a rosti cu voce tare un text literar (versuri). • a vorbi cu un ton declamator. (< limba franceza déclamer, latina declamare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru declama: declamá verb (silabe -cla-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu declám, persoana a treia singular: el / ea și plural declámă; gerunziu declamând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECLAMA: DECLAMA verb a recita, a rosti, a spune, (rar) a debita, (popular) a cuvînta. (A declama o poezie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru declama: declamá (a declama) (de-cla-) verb, indicativ prezent 3 declámă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECLAMA' decizívdecizóriuDECKdeclámDECLAMÁdeclamábildeclămăciosdeclamagíuDECLAMÁNDO |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECLAMA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului declama dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 237/12 / prezentul indicativ: declamalám și înv declamamez / Etimologie: franceza déclamer, lat declamare] 1 verb tranzitiv: Prt A vorbi cu ton emfatic. A declama o poezie. Declamá a declama de-cla- verb, indicativ prezent 3 declámă. |
GRAMATICA cuvântului DECLAMA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului declama. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECLAMA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE declama? Vezi cuvântul declama desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul declama?[ de-cla-ma ] Se pare că cuvântul declama are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECLAMA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Propoziție adversativă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul declama se conjugă: ei ele declámă
