 | as |
|
| Decăzut [ de-că-zut ] VEZI SINONIME PENTRU decăzut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului decazut în mai multe dicționareDefinițiile pentru decazut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DECĂZUT: DECĂZUT adjectiv 1. declasat, degradat. (Un actor decazut.) 2. corupt, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livresc) libertin, (rar) deșănțat, (popular și fam.) parșiv, (popular) deșucheat, (inv. și regional) rușinat, (regional) șucheat, teșmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Moravuri decazut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decăzut: decăzút2, decazută a [Atestat: VLAHUȚĂ, S. A. II, 353 / Plural: decazutuți, decazute / Etimologie: decădea] 1 Care a ajuns într-o stare de decădere (1-4) Si: declasat, degradat, depravat. 2 Care este în declin. 3 (Jur; îe) decazut din drepturi Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. Forme diferite ale cuvantului decazut: decazută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECĂZUT: DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adjectiv 1. În stare de decădere, în declin, scăpătat. ♦ Stricat, corupt, vicios. 2. (juridic; urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») Care a pierdut drepturile sau prerogativele acordate de lege, prin neîndeplinirea anumitor condiții sau formalități. Decăzut din drepturi. Forme diferite ale cuvantului decazut: decazut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECĂZUT: DECĂZÚT, -Ă adjectiv 1. Ajuns în stare de decădere, de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea]. Forme diferite ale cuvantului decazut: decazut-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru decăzut: decăzút1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: decazuturi / Etimologie: decădea] 1-4 Decădere (1-4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru decăzut: decăzút adjectiv masculin, plural decăzúți; forme singular decăzútă, plural decăzúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DECAZUT' DECATRÓNDECAVÁDECAVÁREDECAVÁTDECĂZÚTDECĂZÚTĂDECCANdeceDECEBAL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DECĂZUT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului decăzut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un actor decĂzut. Moravuri decĂzut. Decăzút2, decĂzută a [Atestat: VLAHUȚĂ, S. II, 353 / Plural: decĂzutuți, decĂzute / Etimologie: decădea] 1 Care a ajuns într-o stare de decădere 1-4 Si: declasat, degradat, depravat. 3 Jur; îe decĂzut din drepturi Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. Decăzút1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: decĂzuturi / Etimologie: decădea] 1-4 Decădere 1-4. Un actor decĂzut. |
GRAMATICA cuvântului DECĂZUT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului decăzut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DECĂZUT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE decăzut? Vezi cuvântul decăzut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul decăzut?[ de-că-zut ] Se pare că cuvântul decăzut are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DECĂZUT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Terapie intensivă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
