 | as |
|
| Debitor [ de-bi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU debitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului debitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru debitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR, -OÁRE (< limba franceza , latina) adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care datorează; (despre sume) care se înscriu în debit2 (2), datorat; (despre soldurile acelor conturi) la care debitul2 (2) depășește creditul. • Sold despre = soldul conturilor al căror debit este mai mare decât creditul. Suma despre = sumă înscrisă în debitul unui contabilitate 2. S. m. și forme Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier. • despre insolvabil = despre care nu-și poate achita datoriile la scadență. despre principal = despre care a contractat un împrumut pentru a cărui achitare au garantat alte persoane. despre ipotecar = despre care garantează rambursarea unui împrumut cu bunuri ce pot fi ipotecate. ♦ (Dr.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR, -OÁRE I. adjectiv (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. • (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul. II. substantiv masculin forme datornic, cel care este creditat. • persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< limba franceza débiteur, latina debitor) Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR2, -OÁRE, debitori, -oare, substantiv masculin și forme (În opoziție cu creditor) Persoană care datorează cuiva o sumă de bani; datornic. Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din limba franceza débiteur, latina debitor. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din limba franceza débiteur, latina debitor. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR, -OÁRE adjectiv (Despre sume de bani) Datorat. // substantiv masculin și forme Datornic; cel care este creditat. ♦ (juridic) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [conform italiana debitore, limba franceza débiteur, latina debitor]. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru debitor: debitor, debitoroare [Atestat: ALECSANDRI, O. P: 146 / Plural: debitori, debitoroáre / Etimologie: franceza débiteur, lat debitor] 1 a (despre sume de bani) Care se găsește în debitul2 (2) unui contabilitate 2-3 smf, a (Persoană fizică sau juridică) care are datorie în bani sau în alte bunuri Si: datornic. Forme diferite ale cuvantului debitor: debitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR1, -OÁRE, debitori, -oare, adjectiv (Despre sume de bani, în opoziție cu creditor) Care se găsește la debitul unui cont; datorat. ♦ (Despre titulari de conturi) Care datorează (mărfuri sau sume de bani). Întreprindere debitoare. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR1 debitoroáre (debitoróri, debitoroáre) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui contabilitate 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de plătit o datorie; datornic. Întreprindere debitoroare. /<fr. débiteur, latina debitor Forme diferite ale cuvantului debitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEBITÓR: DEBITÓR2 debitori m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) juridic Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, latina debitor Forme diferite ale cuvantului debitor: debitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru debitor: *debitór, -oáre adjectiv și substantiv (latina debitor, despre debére, a datori, compus din de- și habére, a avea. vezi debil). Datornic, care se găsește la debit. Forme diferite ale cuvantului debitor: -oáre -bónț Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEBITOR: DEBITOR substantiv, adjectiv 1. substantiv, adjectiv datornic, (învechit) îndatoritor, platnic. (Un debitor care și-a plătit datoria.) 2. adjectiv datorat. (Sumă debitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru debitor: debitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural debitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural debitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru debitor: debitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural debitóri, forme singular și plural debitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Debitor: Debitor ≠ creditor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru debitor: debitor m. datornic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEBITOR' DEBITÁTdebitatórDEBITÉZĂDEBITMÉTRUDEBITÓRdebitoríedebládebleiádebleiáj |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL debitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului debitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Debitor, debitoroare [Atestat: ALECSANDRI, O. P: 146 / Plural: debitori, debitoroáre / Etimologie: franceza débiteur, lat debitor] 1 a despre sume de bani Care se găsește în debitul2 2 unui contabilitate 2-3 smf, a Persoană fizică sau juridică care are datorie în bani sau în alte bunuri Si: datornic. DEBITÓR1 debitoroáre debitoróri, debitoroáre 1 despre sume de bani Care este trecut la debitul unui contabilitate 2 despre persoane fizice sau juridice Care are de plătit o datorie; datornic. Întreprindere debitoroare. DEBITÓR2 debitori m. Un debitor care și-a plătit datoria. Sumă debitor. |
GRAMATICA cuvântului debitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului debitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul debitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE debitor? Vezi cuvântul debitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul debitor?[ de-bi-tor ] Se pare că cuvântul debitor are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL debitor Inţelegi mai uşor cuvântul debitor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sold despre = soldul conturilor al căror debit este mai mare decât creditul Suma despre = sumă înscrisă în debitul unui contabilitate 2 despre insolvabil = despre care nu-și poate achita datoriile la scadență Despre principal = despre care a contractat un împrumut pentru a cărui achitare au garantat alte persoane Despre ipotecar = despre care garantează rambursarea unui împrumut cu bunuri ce pot fi ipotecate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL debitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu aceeași măsură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul debitor are forma: debitóri
