 | as |
|
| Dărăcitor [ dă-ră-ci-tor ] VEZI SINONIME PENTRU dărăcitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului daracitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru daracitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, substantiv masculin și forme, substantiv neutru 1. S. m. și forme Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. substantiv neutru Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului daracitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, substantiv 1. S. m. și forme Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. substantiv neutru Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului daracitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dărăcitor: dărăcitor, daracitoroare [Atestat: I. GOLESCU, C. / Plural: daracitori, daracitoroáre / Etimologie: dărăci + -tor] 1 substantiv masculin și feminin Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: (rar) darac, (înv) dărăcar (1). 2 substantiv feminin (Rar) Darac. Forme diferite ale cuvantului daracitor: daracitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITOR: DĂRĂCITOR substantiv (industria textilă) darac, scărmănătoare, (regional) pieptene, (Transilvania și Banat) drîglu, (Transilvania) hecelă, huci. (daracitor pentru scărmănat lîna.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR1 daracitoroáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + sufix daracitortor Forme diferite ale cuvantului daracitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR2 daracitoroáre (daracitoróri, daracitoroáre) m. și forme Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + sufix daracitortor Forme diferite ale cuvantului daracitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR2, -OÁRE, dărăcitori, -oare, substantiv masculin și forme Muncitor specializat în dărăcitul lînii, cînepii, inului etc. Forme diferite ale cuvantului daracitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂRĂCITÓR: DĂRĂCITÓR1, dărăcitoare, substantiv neutru Pieptenele cu care se dărăcește; darac. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dărăcitor: dărăcitór (instrument) substantiv neutru, plural dărăcitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dărăcitor: dărăcitór2 (instrument) substantiv neutru, plural dărăcitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dărăcitor: dărăcitór (persoană) substantiv masculin, plural dărăcitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dărăcitor: dărăcitór1 (persoană) substantiv masculin, plural dărăcitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DARACITOR' DĂRĂCÍDĂRĂCÍREDĂRĂCÍTdărăcitoáreDĂRĂCITÓRdărăcitúrădáracudaradáicăDărădan |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DĂRĂCITÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dărăcitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dărăcitor, dĂrĂcitÓroare [Atestat: I. / Plural: dĂrĂcitÓri, dĂrĂcitÓroáre / Etimologie: dărăci + -tor] 1 substantiv masculin și feminin Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: rar darac, înv dărăcar 1. DĂrĂcitÓr pentru scărmănat lîna. DĂRĂCITÓR1 dĂrĂcitÓroáre n. /a dărăci + sufix dĂrĂcitÓrtor. DĂRĂCITÓR2 dĂrĂcitÓroáre dĂrĂcitÓróri, dĂrĂcitÓroáre m. /a dărăci + sufix dĂrĂcitÓrtor. |
GRAMATICA cuvântului DĂRĂCITÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dărăcitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DĂRĂCITÓR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dărăcitor? Vezi cuvântul dărăcitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dărăcitor?[ dă-ră-ci-tor ] Se pare că cuvântul dărăcitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DĂRĂCITÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu puterea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dărăcitor are forma: dărăcitoáre
