 | as |
|
| Dar [ dar ] VEZI SINONIME PENTRU dar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dar în mai multe dicționareDefinițiile pentru dar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAR: DAR3 conjuncție (Și în forma dară sau da) I. (Leagă propoziții sau părți de propoziții adversative) 1. (Arată o opoziție) Cu toate acestea, însă. Împărăția persienilor a slăbit... dar huzurul vieții și ascuțișul minții au sporit. SADOVEANU, despre P. 7. E foarte tînăr, dar e pe cale să devie celebru. CAMIL PETRESCU, T. II 9. Era odată o babă, care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de vîrtute, dar slabi de minte. CREANGĂ, P. 3. De-aceea zilele îmi sînt Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. • (Urmat de «însă»; învechit, azi considerat pleonastic) Sîngele de martiri e plantă ce rodește, Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit. ALEXANDRESCU, P. 141. Potera l-a-ncunjurat. Și burduf mi l-a legat, Dar, lui însă, nu-i păsa Ci mustața-și răsucea. ȘEZ. V 94. • (Cu nuanță concesivă) Mai știi păcatul, poate... m-oi trezi cu tine acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi proastă. Dar dă, cearcă și tu, să vezi cum ți-a sluji norocul. CREANGĂ, P. 187. • (Întăeit prin «totuși») D-ta... știi mai bine decît mine; dar totuși te rog, să mîi cu băgare de samă. CREANGĂ, P. 115. • (Învechit; introduce regenta unei propoziții concesive, fiind corelativ al lui «deși») Deși sîngele apă nu se face... dar nepotul e salba dracului. NEGRUZZI, S. I 249. • (Întărit prin «dimpotrivă») Deși atunce după cîtă osteneală făcusă trebuie să aibă mare poftă de mîncare, dar dinprotivă lui îi lipsă. DRĂGHICI, R. 160. • Expresia: D-apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. Ceapă cu mămăligă? D-apoi neam de neamul mieu n-a mîncat așa bucate. CREANGĂ, P. 9. ♦ Ci. Nu că zic eu, da chiar vine, iacă-tă-l-ăi. CREANGĂ, P. 121. 2. (Arată o piedică) Însă. Stăi puțin cu carul... – Eu aș sta, dar nu prea verb reflexiv:ea el să steie. CREANGĂ, P. 40. ♦ (Împreună cu interjecția «aș») Însă nici vorbă, nici gînd. Aleodor voi să se codească... dară aș! unde verb reflexiv:ea să știe pocitul de toate astea? ISPIRESCU, L. 43. 3. (Nuanța adversativă este mai slabă) Se duseră acasă la dînsa, unde Gheonoaia ospătă pe Făt-Frumos... Dar pe cînd se aflau la masă și se chefuiau... deodată el îi scoase piciorul pe care îl păstra în traistă. ISPIRESCU, L. 5. Mîncați, beți și vă veseliți, dar de fata Împăratului Roș nici nu gîndiți. CREANGĂ, P. 232. • (Indică intervenția unui fapt nou, neașteptat). De uitat, n-am uitat nemica, tată, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toți spărieții. CREANGĂ, P. 186. ♦ (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decît atîta, cu atît mai mult. Cînd a văzut pa Malca, nu mai știa ce să facă de bucurie. Dar cînd a auzit și despre întîmplarea ce au avut... nu știa cum să mulțămească lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 135. • (Întărit prin «încă») Deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om. CREANGĂ, P. 192. • locuțiune conjuncție D-apoi = darămite. Și-l ascultau gloatele, că-l iubeau nevoie mare. D-apoi boierii! ISPIRESCU, L. 111. Turturea, de-i turturea, Și tot face-și voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 214. ♦ (După o propoziție optativă) Cu atît mai mult (sau mai puțin). De-am avea pîne și sare pentru noi, da nu să-l mai îndop și pe dînsul cu bunătăți. CREANGĂ, P. 77. • locuțiune conjuncție Nici... dar nici... = nici... și cu atît mai puțin... Nici pe dracul să-l vezi, da nici cruce să-ți faci. CREANGĂ, P. 28. ♦ Altfel, altminteri. Lîna asta ne mînîncă, păcatele noastre, dar n-am mai veni noi! Căci, cum știi... mai mult cu șeiacul ne hrănim. CREANGĂ, P. 110. II. (În propoziții conclusive) Deci, prin urmare, așadar. Vom spune dar cît de frumoasă-i lumea. BANUȘ, B. 90. Revin dar la primele idei. MACEDONSKI, O. IV 5. • (Precedat de «apoi», «deci», «iată» sau «iacă») Apoi dar fă cum știi... numai să fie bine. CREANGĂ, P. 128. Iaca dar, pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. id. ib. 102. Deci dar omule, cunoaște înțeleapta bunătate. CONACHI, P. 269. • (În legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) De-ai făcut cîndva bine, da fă acum și cu mine. RETEGANUL, P. III 15. Da fii mai cu inimă oleacă! CREANGĂ, P. 130. Da deschide ușa, bre omule! ALECSANDRI, T. 198. III. (Introduce o propoziție interogativă) Oare? Ia, ascultați, măi, dar de cînd ați pus voi stăpînire pe mine? CREANGĂ, P. 253. Da ce verb reflexiv:ei, mări Cătălin? EMINESCU, O. I 174. Dar Sinziana ce a devenit? ALECSANDRI, T. I 458. Măi bădițo, bădișor, Dar de mine nu ți-i dor? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 69. IV. (Înaintea unui cuvînt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia) Să-i zic două vorbe... da vorbe! ALECSANDRI, T. 397. Acolo voi fi culcat, Dar culcat, și cum culcat?... Cu pușca la cap, Cu pistoale la picioare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 308. • (Exprimă surprindere față de o acțiune neașteptat de bună, de intensivă etc.) Da greu somn am dormit! ISPIRESCU, L. 119. Bună calea, Ivane, zise dumnezeu. Dar cînți, cînți, nu te-ncurci. CREANGĂ, P. 299. – Variante: da, dáră conjuncție Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAR4: DAR4, daruri, substantiv neutru I. 1. Obiect care se primește de la cineva sau se dă cuiva fără plată, la anumite ocazii, în semn de prietenie, ca ajutor etc.; cadou. Adevăru-i că toată lumea te răsfață... Mereu primești daruri. CAMIL PETRESCU, T. I 91. Vi le dăruiesc vouă, dar să nu credeți că sînt un dar de mic preț. MACEDONSKI, O. III 35. Nemulțumitului i se ia darul. • figurat Atît de-avar fu cerul cu pămîntul, Că luni de zile n-a bătut nici vîntul, Nici ploi n-au scurs din nori al verii dar. COȘBUC, P. II 280. • Locuţiune adverbiala (Mai ales în construcție cu verbele «a da» și «a primi») În dar = fără plată, gratis; degeaba. Bătrînul tău mi-ar fi dat în dar un buduroi plin cu miere. DAVIDOGLU, O. 75. Acum te și răsplătesc... dîndu-ți în dar iapa. ISPIRESCU, L. 79. Dragostea de lăutar, Ca dulceața din zahar, Că-și dă inima în dar, De nevoi n-are habar. TEODORESCU, P. P. 338. • locuțiune adjectiv De dar = dăruit, primit gratis, fără plată. Calul de dar nu se caută în gură. NEGRUZZI, S. I 249. • (locuțiune verbalaală) A face dar = a dărui. I-am făcut ei dar un inel de preț. CAMIL PETRESCU, U. N. 239. Nu-i pretinsese... să-i facă dar casele din dosul spitalului. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 217. ♦ Plocon. La curtea sa cea nouă veneau darurile satrapilor. SADOVEANU, despre P. 8. 2. (termen bisericesc) Prinos, ofrandă. Am adus un colac din darurile de la sfînta slujbă. SADOVEANU, P. M. 20. • Sfintele daruri = pîinea și vinul sfințite pentru cuminecătură. II. 1. (De obicei urmat de determinări) Însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent. Eu nu am darul versului decît în mică măsură. BENIUC, vezi 29. O ființă cu totul excepțională se afla, înzestrată cu toate darurile minții și ale inimii. BOGZA, C. O. 5. Le arăta cît e de prețios darul de a observa, de a analiza și pricepe viața în toată însemnătatea și frumusețea ei. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. Tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul, nu se mai bagă în samă amarul. CREANGĂ, P. 269. • Expresia: A avea darul să... (sau de a..., de...) = a avea puterea, posibilitatea..., a fi în stare să..., a fi de natură să... Primarul... are darul de a fi în tot locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 421. Ca istoriile acestea nimic n-avea darul să mă încînte M. I. CARAGIALE, C. 79. Novacul avea darul de a culca la pămînt o oaste întreagă. ISPIRESCU, L. 193. Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta... imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi bun orator. (Ironic) A avea (sau a lua) darul beției (sau al suptului) = a fi (sau a deveni) bețiv. Cînd am scăpat, nevasta mă lăsase, și eu, de necaz, am luat darul beției. DUNĂREANU, CH. 138. 2. Avantaj, binefacere, merit. Sînt darurile pămîntului și am pus în ele inima noastră. SADOVEANU, P. M. 78. Toate darurile tehnicii moderne IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 243. Acest oraș... este unul dintr-acele mai frumoase ce am văzut, pentru multe daruri ce are. GOLESCU, Î. 144. 3. (În credințele mistico-religioase) Ajutor pe care dumnezeu l-ar acorda omului; milă, îndurare, har. Cel de sus varsă darul său și peste cei neputincioși. CREANGĂ, P. 190. • Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești, consacrare (ca preot). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DAR: DAR1 conjuncție, adverb A. conjuncție I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) 1. (Arată o opoziție) Cu toate acestea, totuși. • Expresia: D-apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar așa este. 2. (Arată o piedică) Însă. Ascult, dar nu înțeleg. • Expresia: Dar aș! = însă, nici vorbă, nici gând! 3. (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite. Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om. • Expresia: D-apoi = darămite. ♦ (După o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) Nicidecum, nici gând. • Expresia: Nici..., dar nici... = nici..., cu atât mai puțin... ♦ Altfel, altminteri. Sunt om bun, dar ți-aș arăta eu! II. (În propoziții concluzive) Prin urmare, așadar, deci. Revin dar la primele idei. ♦ (În legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) Ci. Dar deschide odată! III. (Introduce o propoziție interogativă) Oare? Dar ce verb reflexiv:eți voi de la mine? IV. (Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia) Mă voi apuca serios de lucru, dar serios! ♦ (Exprimă surprinderea, uimirea, mirarea) Dar frumos mai cânți! B. adverb (învechit și regional) Da, așa, astfel. • Expresia: (popular) Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit. [Variante: da, dáră conjuncție] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DAR: DAR1 conjuncție, adverb A. conjuncție I. (Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative) 1. (Arată o opoziție) Cu toate acestea, totuși. • Expresia: D-apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar așa este. 2. (Arată o piedică) Însă. Ascult, dar nu înțeleg. • Expresia: Dar aș! = însă, nici vorbă, nici gând! 3. (Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) Mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite. Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om. • Expresia: D-apoi = darămite. ♦ (După o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) Nicidecum, nici gând, • Expresia: Nici..., dar nici... = nici..., cu atât mai puțin... ♦ Altfel, altminteri. Sunt om bun, dar ți-aș arăta eu! II. (În propoziții conclusive) Prin urmare, așadar, deci. Revin dar la primele idei. ♦ (În legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) Ci. Dar deschide odată! III. (Introduce o propoziție interogativă) Oare? Dar ce verb reflexiv:eți voi de la mine? IV. (Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia) Mă voi apuca serios de lucru, dar serios! ♦ (Exprimă surprinderea, uimirea, mirarea) Dar frumos mai cânți! B. adverb (învechit și regional) Da, așa, astfel. • Expresia: (popular) Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit. [Variante: da, dáră conjuncție] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DAR: DAR s. I. 1. atenție, cadou, surpriză, (învechit, popular și fam.) peșcheș, (popular) plocon, (învechit) cinste, dărușag, prezent, prosfora. (I-a făcut un dar splendid.) 2. donație, (învechit și popular) danie, (învechit) dănuire, dăruință, hărăzire, oboroc. (dar făcut de domnie unei mănăstiri.) 3. (termen bisericesc) jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu, (învechit) arse (la plural), oblațiune, plocon. (dar adus divinității.) 4. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livresc) propensiune, (popular) tragere, (învechit) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin dar pentru...) 5. însușire, putere. (Are unele daruri miraculoase.) 6. calitate, har, însușire. (Are dar de a provoca rîsul.) 7. avantaj, binefacere, folos, privilegiu. (Se bucură de darurile tehnicii moderne.) 8. (termen bisericesc) favoare, grație, har, (învechit) măiestrie. (dar divin.) II. cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (popular și fam.) pîrțag, (popular) învăț, (regional) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucovina) băsău. (Are dar beției.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DAR: DAR2, daruri, substantiv neutru I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou. • locuțiune adjectiv De dar = primit gratis, dăruit. • Locuţiune adverbiala În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație. 2. (termen bisericesc) Prinos, ofrandă. • Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru cuminecătură. II. 1. Însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent. • Expresia: A avea darul să... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator. (ironic) A avea (sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (În concepția creștină) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin. • Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești. – Din limba slavă (veche) darú. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DAR: DAR2, daruri, substantiv neutru I. 1. Ceea ce se primește sau se oferă în semn de prietenie, ca ajutor etc.; cadou. • locuțiune adjectiv De dar = primit gratis, dăruit. • Locuţiune adverbiala În dar = fără plată, gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donație. 2. (termen bisericesc) Prinos, ofrandă. • Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru euharistie. II. 1. Însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent. • Expresia: A avea darul să... (sau de a...) = a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi bun orator. (ironic) A avea (sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv. 2. Avantaj, binefacere. 3. (În concepția creștină) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin. • Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești. – Din limba slavă (veche) darú. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAR: DAR1 adverb (Învechit, exprimînd o aprobare) Da, așa. Auzit-ați ce-am spus eu? – Dar, mămucă, ziseră iezii. CREANGĂ, P. 20. El ți-a dat scrisoarea? – Dar; l-am întîlnit la poartă. ALECSANDRI, T. 304. Ne cunoaștem de douăzeci de ani... Dar, dar, douăzeci de ani, dacă nu mai mult. NEGRUZZI, S. III 59. • Expresia: Păi dar = cum altfel? Ai vorbit cu el? – Păi dar?! ♦ (Ca particulă de întărire, în propoziții afirmative) Firește, negreșit, desigur. Cunoști pe domnul Leonaș, care-o ținut moșia de alăturea? – Îl cunosc dar. ALECSANDRI, T. 216. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DAR: DAR conjuncție, adverb 1. conjuncție însă, totuși. (As verb reflexiv:ea să te cred, dar am unele îndoieli.) 2. conjuncție ci, însă, numai, (regional) fără, (Banat și Transilvania) ma. (Nu-i prost cine dă, dar cel ce rabdă.) 3. conjuncție însă, numai, (prin Transilvania) pedig. (Ești prea bună, dar nu mă prea iubești.) 4. conjuncție darămite, (rar) încămite, mite. nemite, (învechit și popular) necum. (Munte cu munte se întîlnește, dar om cu om.) 5. conjuncție așadar, deci, (livresc) or. (dar, nu ne putem limita la...) 6. adverb oare? (dar așa să fie?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DAR: DAR2 daruri n. 1) Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; atenție. 2) Aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva; talent. 3) Deprindere rea. A avea darul beției. 4) termen bisericesc Grație divină acordată omului; har. 5) rel.: Sfintele daruri pâinea și vinul sfințite pentru împărtășanie. /<sl. daru Forme diferite ale cuvantului dar: daruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru DAR: DAR substantiv 1. Darul (16 B II 56, III 180, IV 193). 2. Darea (17 B III 580) din Bracea; Dărescu (Puc); Dăreșli substantiv (Dm); Dărăști r.; Dărăscu, vezi; Darascul și Daranin (?) m-te (AO XVI). 3. Dăroiu t. (Sd XXI). 4. Dăruleață (16 B IV 193). 5. Compuse: + Dan: Dărădan (Cat); + slav: Daroslav (16 B II 400). 6. + -eciu: Dîreciu (Bordeni), sau substantiv dîră + sufix -eciu. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DAR: DAR1 conjuncție 1) (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție) Da; însă; iar. El are dorință de a lucra, dar nu are condiții. 2) (exprimă un raport conclusiv și leagă propoziții sau fraze) Deci. Vom încerca, dar să soluționăm problema. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dar: dar n. 1. ceea ce se dă: cal de dar; 2. dispozițiune naturală, calitate superioară: dar dela D-zeu; 3. pornire rea, învăț: darul beției; 4. dar divin, har: darul preoției; 5. plural pâinea și vinul destinate liturghiei: când preotul iese cu darurile. [slava DARŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dar: dar (dară) conjuncție 1. exprimă opozițiune, restricțiune, excepțiune: aș verb reflexiv:ea, dar nu pot; 2. tranzițiune: ziceam dar că...; 3. Mold: da. [latina DE VERO]. ║ adverb exprimă o consecință sau concluziune (în interiorul unei propozițiuni): pleacă dară! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DAR: DAR s. I. 1. vezi cadou. 2. vezi donație. 3. vezi ofrandă. 4. vezi aptitudine. 5. vezi însușire. 6. calitate, har, însușire. (Are darul de a provoca râsul.) 7. vezi avantaj. 8. vezi grație. II. vezi patimă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dar: dar, daruri substantiv neutru 1. (argoul lumii interlope) lucru furat. 2. plic cu bani oferit de un pacient unui medic. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DAR: DAR adverb vezi da, desigur, firește. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dar: dar adverb vezi DA. DESIGUR. FIREȘTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DAR: DAR conjuncție vezi altfel, altminteri. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dar: dar conjuncție vezi ALTFEL. ALTMINTERI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dar: dar substantiv neutru, plural dáruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dar: dar2 substantiv neutru, plural dáruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dâr: dâr2 av, pp vezi drept Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAR: DAR2 adverb vezi darn. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dar: dar3 sn vezi darn Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dar: dar conjcț. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dar: dar1 conjcț. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAR' dăpúnedăpúsdăputátDAPYXDARDARÁDĂRÁBDĂRÁBĂDARABÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a făcut un dar splendid. Dar făcut de domnie unei mănăstiri. Dar adus divinității. Și-a demonstrat din plin dar pentru. Are unele daruri miraculoase. Are dar de a provoca rîsul. Se bucură de darurile tehnicii moderne. Dar divin. Are dar beției. Aș verb reflexiv:ea să te cred, dar am unele îndoieli. Nu-i prost cine dă, dar cel ce rabdă. Ești prea bună, dar nu mă iubești. Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om. Dar, nu ne putem limita la. Adverb interogativ oare? păi? dar așa să fie?. As verb reflexiv:ea să te cred, dar am unele îndoieli. Nu-i prost cine dă, dar cel ce rabdă. Ești prea bună, dar nu mă prea iubești. Munte cu munte se întîlnește, dar om cu om. Dar, nu ne putem limita la. Adverb oare? dar așa să fie?. DAR2 daruri n. A avea darul beției. : Sfintele daruri pâinea și vinul sfințite pentru împărtășanie. Are darul de a provoca râsul. |
GRAMATICA cuvântului dar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dar poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE dar? Vezi cuvântul dar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dar?[ dar ] Se pare că cuvântul dar are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dar Inţelegi mai uşor cuvântul dar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune conjuncție D-apoi = darămite = nici Locuţiune adverbiala Mai ales în construcție cu verbele «a da» și «a primi» În dar = fără plată, gratis; degeaba locuțiune adjectiv De dar = dăruit, primit gratis, fără plată locuțiune verbalaală A face dar = a dărui Sfintele daruri = pîinea și vinul sfințite pentru cuminecătură = a avea puterea, posibilitatea A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi bun orator Ironic A avea sau a lua darul beției sau al suptului = a fi sau a deveni bețiv Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești, consacrare ca preot Dar aș! = însă, nici vorbă, nici gând! 3 D-apoi = darămite = nici popular Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit Dar aș! = însă, nici vorbă, nici gând! 3 D-apoi = darămite = nici popular Păi dar = cum altfel? ♦ Firește, desigur; negreșit locuțiune adjectiv De dar = primit gratis, dăruit Locuţiune adverbiala În dar = fără plată, gratis; degeaba Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru cuminecătură = a avea puterea, posibilitatea să A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator Ironic A avea sau a lua darul beției = a fi sau a deveni bețiv Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești locuțiune adjectiv De dar = primit gratis, dăruit Locuţiune adverbiala În dar = fără plată, gratis; degeaba Sfintele daruri = pâinea și vinul sfințite pentru euharistie = a avea puterea, posibilitatea să A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi bun orator Ironic A avea sau a lua darul beției = a fi sau a deveni bețiv Darul preoției = dreptul de a exercita funcțiile preoțești Păi dar = cum altfel? Ai vorbit cu el? – Păi dar?! ♦ Ca particulă de întărire, în propoziții afirmative Firește, negreșit, desigur |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Galben de zinc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dar are forma: dáruri
