eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție danuitor


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Dănuitor [ dă-nu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU dănuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului danuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru danuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂNUITÓR:
DĂNUITÓR, -OÁRE, dănuitori, -oare, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care face o danie; donator. Sarcinile impuse tutulor [sic] mănăstirilor în genere de către ctitorii și dănuitorii lor. ODOBESCU, S. II 29. Epitropia, iară nu moștenirea fiind clauză principală a dănuitorului acestor moșii.

I. IONESCU, despre 417.
Forme diferite ale cuvantului danuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

dănuitor
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dănuitor:
dănuitor, danuitoroare [Atestat: SOB. HRIS., 42 / Plural: danuitori, oáre / Etimologie: dănui + -tor] (Înv) 1 substantiv masculin și feminin Donator. 2 a (Îs) Hârtie danuitoroare Act de donație.
Forme diferite ale cuvantului danuitor: danuitoroare

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DĂNUITÓR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru DĂNUITÓR:
DĂNUITÓR, -OÁRE, dănuitori, -oare, substantiv masculin și forme (învechit) Donator.

– Din dănui + sufix -(i)tor.
Forme diferite ale cuvantului danuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

dănuitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dănuitor:
dănuitor substantiv verbal DONATOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DANUITOR'
danufílDĂNUÍDĂNUÍREDĂNUÍTDĂNUITÓRDănulDănușelDănuțDANZIG

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dănuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dănuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Dănuitor, dănuitoroare [Atestat: SOB.
, 42 / Plural: dănuitori, oáre / Etimologie: dănui + -tor] Înv 1 substantiv masculin și feminin Donator.
2 a Îs Hârtie dănuitoroare Act de donație.

GRAMATICA cuvântului dănuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dănuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dănuitor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul dănuitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
VEZI PLURALUL pentru dănuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE dănuitor?
Vezi cuvântul dănuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dănuitor?
[ dă-nu-i-tor ]
Se pare că cuvântul dănuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dănuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Negru pe alb?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moștenitor unic al unei averi disponibile
ihtiologie știucă; lup-de-mare
asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise
masă de militari trimiși pe front spre a lupta și care sunt expuși măcelului, cu pierderi mari de vieți omenești
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app