 | as |
|
| Dăinuire [ dă-i-nu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU dăinuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dainuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dainuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dăinuire: dăinuíre substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: (îvr) dainuireníre / Plural: dainuireri / Etimologie: dăinui] 1 Continuare a existenței în timp Si: dăinuit, durare, durat1, menținere, păstrare, perpetuare, persistare, rămânere, stăruință, ținere, (liv) subzistare, (îvr) dăineală, petrecere. 2 (Rar) Trăire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂINUIRE: DĂINUÍRE substantiv feminin Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – vezi dăinui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂINUIRE: DĂINUÍRE substantiv feminin Faptul de a dăinui; persistență; menținere. – vezi dăinui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂINUIRE: DĂINUÍRE substantiv feminin Faptul de a dăinui; persistență, menținere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinuire: dăinuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dăinuírii; plural dăinuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dăinuire: dăinuíre (dăi-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dăinuírii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂINUIRE: DĂINUIRE substantiv menținere, persistență. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAINUIRE' dăiníredăinitordăiniúșDĂINUÍDĂINUÍREdăinuítDĂINUITÓRdăinúșdăioná |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DĂINUIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dăinuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dăinuíre substantiv feminin [Atestat: COSTINESCU / V: îvr dĂinuireníre / Plural: dĂinuireri / Etimologie: dăinui] 1 Continuare a existenței în timp Si: dăinuit, durare, durat1, menținere, păstrare, perpetuare, persistare, rămânere, stăruință, ținere, liv subzistare, îvr dăineală, petrecere. |
GRAMATICA cuvântului DĂINUIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dăinuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DĂINUIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dăinuire? Vezi cuvântul dăinuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dăinuire?[ dă-i-nu-i-re ] Se pare că cuvântul dăinuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DĂINUIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără nici o pricină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dăinuire are forma: dăinuíri
