 | as |
|
| Dăinui [ dă-i-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dăinui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dainui în mai multe dicționareDefinițiile pentru dainui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dăinui (forma la infinitiv) A dăinui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dăinuiesc și dăinui, verb IV. intranzitiv (Mai ales la persoană 3) A ține un timp îndelungat, a se prelungi în timp; a dura, a persista. Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298. ♦ (Despre ființe) A trăi, a viețui, a exista. Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUI verb 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va dainui lumea și pămîntul; vechi obicei care dainui și astăzi.) 2. a dura, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui dainui pînă astăzi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinui verb tranzitiv: [Atestat: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (îrv) dainuini (prezentul indicativ: dăinésc), dainuinăí (prezentul indicativ: dắinăi) / prezentul indicativ: dắinui și dainuiesc / Etimologie: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, (liv) a subzista, (înv) a petrece, a via. 2 (Rar) A trăi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dắinui, verb IV. intranzitiv 1. (La persoană 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [ pronunție: dăi-. – prezent industrie și: dăinuiesc] – Din limba sârbă danovati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dăinuiesc, verb IV. intranzitiv 1. (La persoană 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [prezent industrie și: dắinui] – Din sârbo-croată danovati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinuí verb (silabe dăi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dăinuiésc / dăinui, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dăinuiáscă / dăinuie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dăinui: !dăinuí (a dainui) (dăi-) verb, indicativ prezent 3 dắinuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent 3 să dắinuie Forme diferite ale cuvantului dainui: dainuia dainui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ verb vezi exista, fi, trăi, viețui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinui verb vezi EXISTA. FI. TRĂI. VIEȚUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAINUI' dăinídăiníredăinitordăiniúșDĂINUÍDĂINUÍREdăinuítDĂINUITÓRdăinúș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dăinui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dăinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cît va dăinui lumea și pămîntul; vechi obicei care dăinui și astăzi. Amintirea lui dăinui pînă astăzi. DA ms / V: îrv dăinuini prezentul indicativ: dăinésc, dăinuinăí prezentul indicativ: dắinăi / prezentul indicativ: dắinui și dăinuiesc / Etimologie: srb danovati] 1 La persoana 3 A continua să existe în timp Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, liv a subzista, înv a petrece, a via. Cât va dăinui lumea și pământul. !dăinuí a dăinui dăi- verb, indicativ prezent 3 dắinuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent 3 să dắinuie. |
GRAMATICA cuvântului dăinui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dăinui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dăinui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dăinui? Vezi cuvântul dăinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dăinui?[ dă-i-nu-i ] Se pare că cuvântul dăinui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dăinui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate maidanul sau maidanele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dăinui se conjugă: ei ele dăinuiásc
