 | as |
|
| Dafin [ da-fin ] VEZI SINONIME PENTRU dafin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dafin în mai multe dicționareDefinițiile pentru dafin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN, dafini, substantiv masculin Mic arbore din sudul Europei, cu frunze lucioase și aromatice, totdeauna verzi (Laurus nobilis); laur. Simți în nări mireasmă de ulei de dafin. SADOVEANU, Z. C. 140. În drum e o căscioară. Închisă, părăsită. Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. Dumbrăvi de dafin cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre. EMINESCU, N. 59. Deschide-te, dafin, acum pentru mine, Să m-adăpostesc. BOLINTINEANU, O. 85. • Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, întrebuințate în bucătărie ca condiment. Mirosul foilor de dafin, acum galbene ca tutunul de Havana, se răspîndi puternic și plăcut. GALACTION, O. I 120. ♦ (La plural sau, rar, în expresie foi de dafin). Frunzele acestui arbore, cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; figurat glorie, biruință, succes. Da, pe tatăl meu, slăvitul, mult iubitu-l-ai, spătare, Și cules-ați împreună dafini mulți. DAVILA, vezi vezi 151. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. Căci războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește, Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, P. 134. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dafin: dáfin substantiv masculin [Atestat: (a. 1701), FN. 98 / V: (înv) dáfne sn, dafine sf, (îrg) dafină substantiv feminin (reg) dáfie substantiv feminin dắfin / Plural: dafini, (înv) dafine / Etimologie: lat daphinus] 1 Mic arbore din familia lauracee, cu frunze lucioase, aromate și totdeauna verzi, cu flori mici gălbui și cu fructe ovale, cultivat în sudul Europei Si: laur, (reg) biboi, ciumafetei, ciumăfaie, frunzișoară, lurbău, turbare (Laurus nobilis). 2 (Îs) Foaie (sau frunză) de dafin Frunză uscată de dafin (1) folosită în alimentație drept condiment sau la prepararea unor rețete în medicina populară. 3 (Îs) Unt (sau pomadă) de dafin Alifie preparată din frunzele sau boabele de dafin (1), întrebuințată în medicină și în cosmetică. 4 (Prc) Ramură sau frunză de dafin (1) cu care erau împodobiți în Antichitate învingătorii. 5 (Fig) Glorie. 6 (Bot; reg; șîs dafin creț) Salcâm (Robinia pseudocacia). 7 (Olt) Gard viu Si: (reg) dafinaș. 8 (Bot; reg) Afin (Vaccinium myrtilius). 9 (Bot; îvr) Tamarin (Tamarindus indica). 10 (Bot; reg; șîs dafin mic) Tulichină (Daphne mezereum). 11 (Bot; reg; îc) dafin-trandafir Leandru (Nerium oleander). 12 (Bot; reg; îc) dafin-mic Popilnic (Asarum europaem). 13 (Bot; reg; îc) dafin-sălbatic Sălcioară (Elaeagnus angustifolia). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dafin: dáfin (-ni), substantiv masculin – 1. Laur (Laurus nobilis). – 2. (Olt.) Salcîm. greacă δάφνη, prin intermediul latina daphinus (Pușcariu 482; Candrea, Éléments, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), conform afin. După alți cercetători (Cihac, II, 654; Candrea), din limba slavă (veche) (limba bulgară, limba sârbă) dafina, conform albaneză dafinë, dafën, limba turcă dafne; însă chiar cuvîntul limba slavă (veche) provine din latina sau din limba română (conform Miklosich, Elem., 406). Forme diferite ale cuvantului dafin: dafin-ni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN (< sârbo-croată) substantiv masculin Arbust de c. 2- 5 m (arbore de c. 20 m în zona mediteraneană, de unde este originar), cu frunze pieloase, lucioase, persistente, intens mirositoare, flori mici, galbene-verzui, dispuse în umbele și fructe bace ovoide, albastre-negricioase (Laurus nobilis). Frunzele se utilizează drept condiment; din semințe se extrage un ulei folosit în industrie farmaceutică. Sin. laur (2). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN, dafini, substantiv masculin Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). • Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La plural sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; figurat glorie, succes. – Din sârbo-croată dafina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN, dafini, substantiv masculin Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). • Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore, folosite drept condiment. ♦ (La plural sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore, cu care se împodobeau în Antichitate învingătorii; figurat glorie, succes. – Din limba sârbă dafina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dafin: dafin m. 1. arbore totdeauna verde, cu bobițe negre și acre, de mărimea unei măsline; foile de dafin se întrebuințează la bucătărie, iar din partea cărnoasă a boabelor sale se extrage uleiu (Laurus nobilis); 2. figurat emblema gloriei și a izbânzei; 3. salcâm (în Oltenia). [latina *DAPHINUS (din greacă daphne)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dafin: dáfin m. (latina daphne, popular dáphine, despre vgr. dáphne; mrom. dafin, albaneză dafină, sîrb. dafina, limba bulgară dafina). Laur (laurus nobilis). Frunze de dafin, funze de laur, de vînzare pin băcăliĭ și întrebuințate în bucătărie la prepararea marinateĭ, chiftelelor ș.a. – În Olt. dafín, drog. salcîm. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN dafini m. Arbust tropical înalt cu frunze persistente, lucioase și mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< limba sârbă dafina Forme diferite ale cuvantului dafin: dafini Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DAFIN: DAFIN substantiv (botanică; Laurus nobilis) laur, (prin Transilvania) lurbăn. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dafin: dáfin substantiv masculin, plural dáfini Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dafin: dáfin substantiv masculin, plural dáfini Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DAFIN: DÁFIN substantiv verbal salcâm. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dafin: dafin substantiv verbal SALCÎM. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DAFIN' dăfendeluídăfendeluíreDÁFIEdăfiláreDÁFINDAFIN-MÍCdáfinădafináșdáfine |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dafin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dafin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 98 / V: înv dáfne sn, dafine sf, îrg dafină substantiv feminin reg dáfie substantiv feminin dắfin / Plural: dafini, înv dafine / Etimologie: lat daphinus] 1 Mic arbore din familia lauracee, cu frunze lucioase, aromate și totdeauna verzi, cu flori mici gălbui și cu fructe ovale, cultivat în sudul Europei Si: laur, reg biboi, ciumafetei, ciumăfaie, frunzișoară, lurbău, turbare Laurus nobilis. 2 Îs Foaie sau frunză de dafin Frunză uscată de dafin 1 folosită în alimentație drept condiment sau la prepararea unor rețete în medicina populară. 3 Îs Unt sau pomadă de dafin Alifie preparată din frunzele sau boabele de dafin 1, întrebuințată în medicină și în cosmetică. 6 Bot; reg; șîs dafin creț Salcâm Robinia pseudocacia. 10 Bot; reg; șîs dafin mic Tulichină Daphne mezereum. 11 Bot; reg; îc dafin-trandafir Leandru Nerium oleander. 12 Bot; reg; îc dafin-mic Popilnic Asarum europaem. 13 Bot; reg; îc dafin-sălbatic Sălcioară Elaeagnus angustifolia. DÁFIN dafini m. |
GRAMATICA cuvântului dafin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dafin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dafin poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dafin? Vezi cuvântul dafin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dafin?[ da-fin ] Se pare că cuvântul dafin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dafin Inţelegi mai uşor cuvântul dafin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, întrebuințate în bucătărie ca condiment Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment Foi de dafin = frunzele uscate ale acestui arbore, folosite drept condiment |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dafin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De-a călare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dafin are forma: dáfini
