 | as |
|
| Cuveni [ cu-ve-ni ] VEZI SINONIME PENTRU cuveni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuveni în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuveni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuveni (forma la infinitiv) A cuveni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cuveni: cuvení (-vín, -ít), verb reflexiv – 1. A corespunde, a aparține. – 2. A fi conform cu, a se cădea. – 3. A se potrivi, a se armoniza, a se îmbina. latina convenῑre (Pușcariu 478; REW 2193; DAR); conform italiana convenire, prov., limba franceza , cat. convenir, portugheză convir. Este dublet al neol. conveni, din limba franceza – derivat necuvenit, adjectiv (necorespunzător, nepotrivit; reprobabil); cuvios, adjectiv (învechit,potrivit; învechit, just, autentic; învechit, politicos, respectuos; milostiv; reverend, titlu dat membrilor clerului sau călugărilor; învechit, impunător, distins); derivat de la o formă n (conform vie față de vină), cu sufix -os (Pușcariu 481 îl derivă greșit de la un latina *conveniosus, ipoteză abandonată în DAR); necuvios, adjectiv (indecent; reprobabil; lipsit de pietate); cuvioșie, substantiv feminin (învechit, politețe; pietate); necuvioșie, substantiv feminin (învechit, indecență; impietate); cuviință, substantiv feminin (conveniență; decență, bună-cuviință; pudoare; justificare, drept; obligație; conformitate; învechit, lux, fast), probabil conform derivat ca și cuvios, cu sufix -ință (după Pușcariu 477 și DAR, direct din latina convenientia), este dublet al neol. conveniență, substantiv feminin; cuvenință, substantiv feminin (conveniență), formă literară latinistă a cuvîntului anterior (secolul XIX, învechit); necuviință, substantiv feminin (grosolănie, indecență; lipsă de respect); cuviincios, adjectiv (potrivit; conform, corespunzător; învechit, drept, întemeiat; învechit, necesar; decent; politicos, plin de reverență); necuviincios, adjectiv (indecent, lipsit de respect, grosolan); încuviința, verb (a aproba; a se învoi, a permite); descuviința, verb (a dezaproba; a condamna). Forme diferite ale cuvantului cuveni: -vín cuveni-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUVENI: CUVENÍ, persoană 3 cuvíne, verb IV. reflexiv 1. (Construit cu dativul) A-i reveni cuiva de drept ceva, a avea drept la ceva, a merita. Unul zicea că i se cuvine numai lui bourul. SBIERA, P. 1. Acest măr se cuvine celei mai frumoase zeițe. ISPIRESCU, U. 5. Mie mi se cuvine această cinste. CREANGĂ, P. 184. Ostașii mei cer plata ce lor li se cuvine. ALECSANDRI, T. II 152. 2. (De obicei urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv) A fi conform cu cerințele morale, a se cădea, a fi cu cale, a sta bine (cuiva). Bucuros, cumnate, numai cît se cuvine să se așeze mai întîi și mai întîi cumnata Leona. SADOVEANU, N. forme 14. O prinde orice lucru, căci așa se și cuvine. EMINESCU, O. I 159. Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui. ODOBESCU, S. III 38. • Locuţiune adverbiala Cum se cuvine = așa cum trebuie, după cum se cere, cum se cade. Caută de casă cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI. S. I 147. Te-nvață de la mine Ca să mori cum se cuvine! ALECSANDRI, P. P. 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuveni: cuveni [Atestat: PSALT. 56/7 / prezentul indicativ: 3 cuvine / Etimologie: moștenit din latinescul convenio, -ire cf cuviință, cuvincios, conveni] 1 verb reflexiv: (Construit cu dativul persoanei) A avea drept la ceva. 2 verb reflexiv: (Construit cu dativul persoanei) A merita. 3 verb reflexiv: (Construit sau nu cu dativul persoanei și complinit printr-un infinitiv sau un conjunctiv) A fi conform normelor moralei Si: a se cădea (29). 4 verb reflexiv: (Îlav) Cum se cuvenine După cum se cere. 5 verb reflexiv: A se potrivi. 6 verb reflexiv: (Înv) A fi verb reflexiv:ednic de... 7 verb reflexiv: (Înv; în vechile texte bisericești, după vsl пoдoьитиce) A se asemăna. 8 vi (Frm; crpr la Alecsandri) A conveni. 9 verb tranzitiv: A recunoaște. 10 verb reflexiv: A trebui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUVENI: CUVENI verb 1. a merita. (Ți se cuveni o bătaie!) 2. a i se cădea, a-i reveni, (învechit și regional) a-i veni. (Dă-mi partea care mi se cuveni.) 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (învechit) a se dostoi, a privi. (Nu se cuveni să faci asta!) 4. a se cădea, a se cere, a se impune, a trebui, (învechit și popular) a căuta. (Se cuveni să procedăm astfel...) 5. a se cădea, a (se) putea. (Se cuveni ca noi să fim pasivi?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUVENI: CUVENÍ, persoană 3 cuvíne, verb IV. reflexiv unipersonal 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerințele morale; a se cădea. – latina convenire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUVENI: CUVENÍ, persoană 3 cuvíne, verb IV. reflexiv unipersonal 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerințele morale; a se cădea. – latina convenire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuveni: !cuvení (a se cuveni) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se cuvíne, imperfect persoana a treia singular: el / ea se cuveneá; conjunctiv prezent 3 să se cuvínă; gerunziu cuveníndu-se Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuveni: cuvení verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea cuvíne, persoana a treia plural: ei / ele cuvín, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuveneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuvínă; gerunziu cuvenínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUVENI' cuvântătorul-de-D-zeucuvântologiecuveiCUVELÁJCUVENÍcuvenințăcuvenireCUVENÍTCUVÉRTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuveni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuveni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 verb reflexiv: Îlav Cum se cuvenine După cum se cere. Ți se cuveni o bătaie! 2. Dă-mi partea care mi se cuveni. Nu se cuveni să faci asta! 4. Se cuveni să procedăm astfel. Se cuveni ca noi să fim pasivi?. Nu se cuveni să facă asta! 4. !cuvení a se cuveni verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se cuvíne, imperfect persoana a treia singular: el / ea se cuveneá; conjunctiv prezent 3 să se cuvínă; gerunziu cuveníndu-se. |
GRAMATICA cuvântului cuveni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuveni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuveni poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuveni? Vezi cuvântul cuveni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuveni?[ cu-ve-ni ] Se pare că cuvântul cuveni are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cuveni Inţelegi mai uşor cuvântul cuveni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cum se cuvine = așa cum trebuie, după cum se cere, cum se cade |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuveni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Până peste cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
