 | as |
|
| Cuvântăreț [ cu-vân-tă-reț ] VEZI SINONIME PENTRU cuvântăreț PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuvantaret în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuvantaret din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuvântăreț: cuvântăreț, cuvantareteață a [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 81/2 / Plural: cuvantareti, cuvantarete / Etimologie: cuvânta + -ăreț] a (Iuz) (despre persoane) Cuvântător (2). 2 a Bun orator. 3 a (despre persoane) Care predică frumos. 4 a (despre limbi) în care se poate exprima cu ușurință orice idee. 5 substantiv masculin Înțelept. 6 substantiv masculin Orator funebru. 7 substantiv masculin Predicator. Forme diferite ale cuvantului cuvantaret: cuvantareteață Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUVÂNTĂREȚ: CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adjectiv (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului cuvantaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUVÂNTĂREȚ: CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adjectiv (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + sufix -ăreț. Forme diferite ale cuvantului cuvantaret: -eÁȚĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuvântareț: cuvântareț, cuvantaretă a [Atestat: DOSOFTEI, PS. 172 / Plural: cuvantarete/ Etimologie: cuvânta + -areț] (Iuz) Cuvântător (2). Forme diferite ale cuvantului cuvantaret: cuvantaretă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvântăreț: cuvântăréț adjectiv masculin, plural cuvântăréți; forme singular cuvântăreáță, plural cuvântăréțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuvântăreț: cuvântăréț (rar) adjectiv masculin, plural cuvântăréți; forme cuvântăreáță, plural cuvântăréțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvântăreț: cuvântăreț adjectiv verbal VORBITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUVANTARET' cuvânt-vedétăCUVÂNTÁCUVÂNTÁRCUVÂNTÁRECUVÂNTĂRÉȚcuvântariucuvântatCUVÂNTĂTÓRcuvântătorie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuvântăreț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuvântăreț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuvântăreț, cuvântărețeață a [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 81/2 / Plural: cuvântăreți, cuvântărețe / Etimologie: cuvânta + -ăreț] a Iuz despre persoane Cuvântător 2. Cuvântareț, cuvântăreță a [Atestat: DOSOFTEI, PS. 172 / Plural: cuvântărețe/ Etimologie: cuvânta + -areț] Iuz Cuvântător 2. |
GRAMATICA cuvântului cuvântăreț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuvântăreț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvântăreț poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuvântăreț? Vezi cuvântul cuvântăreț desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuvântăreț?[ cu-vân-tă-reț ] Se pare că cuvântul cuvântăreț are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuvântăreț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La paștele cailor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
