Definiție cuvant matca

CUVINTE APROPIATE DE 'CUVANT MATCA'

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuvânt

2 Lin; îs cuvânt simplu Cuvânt care conține un singur morfem radical.

3 Lin; îs cuvânt primitiv Cuvânt 1 care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte.

4 Lin; îs cuvânt compus Cuvânt 1 format prin compunere.

5 Lin; îs cuvânt derivat Cuvânt format prin derivare.

6 Lin; îs cuvânt matcă, cuvânt titlu Cuvânt aflat în fruntea unui articol de dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și derivatele și compusele.

7 Îe A nu găsi sau a nu avea cuvântvinte A nu fi în stare sub impulsul unei stări de moment să exprimi ceea ce gândești.

8 Îlav Cu alte cuvântvinte Exprimând același[1] lucru altfel.

10 Îlav Într-un sau cu un cuvânt Pe scurt.

12 Îlav În puține cuvânte Pe scurt.

14 Îlav cuvânt cu sau de cuvânt Fără nici o modificare Si: exact, fidel.

19 Îs cuvânt greu Vorbă hotărâtoare.

21 îs cuvânt introductiv sau cuvânt înainte Prefață la o lucrare.

22 Îs Purtător de cuvânt Persoană autorizată să exprime, în mod public, păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă.

23 Îe A pune un cuvânt bun A interveni favorabil pentru cineva.

24 Îlav În toată puterea cuvântului în înțelesul adevărat.

26 Îe A tăia sau a curma cuvântul A întrerupe pe cineva din vorbă.

27 Reg; îe A începe cuvânt A începe vorba.

31 Îe A cere sau a da, a avea cuvântul A cere sau a da cuiva dreptul de a vorbi într-o ședință, într-o adunare etc.

32 Îe A lua cuvântul A vorbi într-o adunare.

33 A-i lua cuiva cuvântul A interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile într-o adunare.

36 Îe A înțelege sau a ști de cuvânt A asculta de spusele, de sfaturile cuiva.

37 Îs cuvânt de ordine Dispoziție dată de un superior.

40 Îs Om de cuvânt Om care-și ține făgăduielile.

41 Îs cuvânt de onoare sau de cinste, de om Promisiune sau făgăduială care angajează[2] cinstea cuiva.

42 Îe A-și da cuvântul de onoare A se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva.

43 Îe A crede pe cuvânt A crede fără a controla exactitatea spuselor.

44 Îe A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt A-și îndeplini o promisiune făcută.

51 Îe Nu-i cuvânt Indiscutabil.

53 Îlav Cu drept cuvânt Pe bună dreptate.

58 Îs cuvânt-cheie Termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog de bibliotecă.

60 Îs cuvânt-vedetă Termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații care folosește la aranjarea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii.

61 Îe A avea cu cineva un cuvânt A avea de discutat ceva cu cineva.

63 Înv; îs Parte de cuvânt Parte de vorbire.

71 Îe Din cuvânt în cuvânt Fără nici o modificare[3].

73 Îe Am cu tine un cuvânt Am să-ți spun o vorbă.

75 Reg; îe Îmi fac cuvânt cu cineva Conversez.

76 Îe A începe cuvânt A începe vorba.

77 Îe A da cuvânt A vorbi.

78 Îe A-i tăia sau curma cuiva cuvântI A-l întrerupe.

79 Îe A-i tăia cuvântul cu miere A întrerupe pe cineva pentru a-i da o veste bună.

80 Îe Nici nu mai rămâne cuvânt Nici vorbă.

81 Înv; îe A ascunde cuvântul A ține în secret.

83 Îe Dintr-un cuvânt Fără a sta pe gânduri.

84 Îe; după franceza partie de discours Parte de cuvânt Parte de vorbire.

87 Îe Cu un cuvânt subțire Cu multă finețe.

88 Îe cuvântul cel bun Vorbă bună.

100 Îe A ține sau a păzi cuvântul cuiva, a asculta de cuvântul cuiva, a ieși afară sau a nu se zbate din cuvântul cuiva sau a nu muta cuvântul cuiva A împlini ordinul cuiva.

101 Îe A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt sau a sta la cuvânt sau a rămâne de cuvânt A respecta o promisiune 102 Înv, îe A face cuvânt sau a-și da cuvânt în sine sau a se lega la un cuvânt, a pune cuvânt cu cineva sau a lega cuvânt cu cineva A se înțelege cu cineva.

104 Îe A ține la un cuvânt A-și respecta legământul făcut.

106 Înv; îe A fi, a se uni, a se face, a se tocmi la sau într-un cuvânt cu cineva A fi de acord cu cineva.

112 Mol; îe Nu-i cuvânt Nu încape vorbă.

116 Înv; îe Sub sau pe sau cu cuvânt că.

Sau de sau pentru cuvântul că.

117 Înv; îe Sub sau cu cuvânt de Drept.

118 Înv; îe A da cuvânt A da seama.

CUVÂNT cuvântínte n.

       • Într-un cuvânt în rezumat; pe scurt.

Cu alte cuvântinte a altfel spus; b în concluzie.

Joc de cuvântinte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate după formă, dar diferite din punct de vedere al conținutului.

* A pune un cuvânt bun a faceo intervenție pentru cineva.

Cuvânt introductiv text plasat la începutul unei cărți, în care se fac anumite comentarii la carte; prefață; cuvânt înainte.

A lua cuvântântul a vorbi în fața unui public.

       • A-și ține cuvântântul sau a se ține de cuvânt a îndeplini o promisiune făcută.

Om de cuvânt om ce nu face promisiuni deșarte.

A-și spune cuvântântul.

       • Sub cuvânt că.

Cu drept cuvânt pe bună dreptate.

Un cuvânt nou intrat în limbă.

GRAMATICA cuvântului cuvânt?

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvânt poate fi: substantiv, verb,

• Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cuvânt sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
• Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
• La plural substantivul cuvânt are forma: cuvínte

CUM DESPART ÎN SILABE cuvânt?

[ cu-vânt ]
Se pare că cuvântul cuvânt are două silabe

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuvânt

termen vorbă verb vocabulă zicere boace glas grai limbă parolă vorbire voroavă
VEZI SINONIME PENTRU cuvânt PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a-l ajunge pe cineva mintea sau capul?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect		greşit
a a tăia sau a da, a trage în plin, direct în cineva; b a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă
a se pricepe, a ști ce e de făcut
absolut nimic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?