 | as |
|
| Cuțit [ cu-țit ] VEZI SINONIME PENTRU cuțit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cutit în mai multe dicționareDefinițiile pentru cutit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuțit: cuțit sn [Atestat: TETRAEV. (1574), 248/ V: (reg) cutitțât / Plural: cutite / Etimologie: moștenit din latinescul *cotitus sau *acutitus (<acutire<acututus)] 1 Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. 2 (Îe) A avea pâinea și cutitul (în mână) A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 (Îe) A fî (certat sau a se avea) la cutite (cu cineva) A fi sau a junge dușman neîmpăcat (cu cineva). 4 (Îe) A pune cuiva cutitul la gât A sili (pe cineva) să facă ceva. 5 (Îe) A-i ajunge (cuiva) cutitul la os A ajunge la capătul puterilor. 6 (Îae) A fi într-o situație dificilă, precară. 7-8 (Îe) (A fi pe) (o) muchie de cutit (A se afla într-o) situație gravă, dificilă, la un pas de un deznodământ nedorit. 9 (Îe) A-i da (sau a-i trece) cuiva un cutit prin inimă A simți o durere adâncă. 10 Cuter (3). 11 Bisturiu. 12 (Pex) Intervenție chirurgicală. 13 (Pex) Lovitură de cuțit (1). 14 (Fig; pex) Junghi. 15 (Fig; spc) Pneumonie. 16 Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte. 17 (Îs) cutit de plug Parte a plugului care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței Si: (reg) cuțitoaie (5), custură. 18 Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 19 Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 20 (Pop; îe) A descânta de cutit A verb reflexiv:ăji cu un cuțit pentru a lua durerile. 21 (Pop; îe) A se afla pe cutit A se afla în ceasul morții. 22 (În superstiții, verb reflexiv:ăji; îe) A pune cuiva cutitul sau a ursi un cutit A blestema pe cineva, prin formule verb reflexiv:ăjitorești, să aibă dureri ca de rană de cuțit. 23 (Pop; îe) A pune (pe alții) la cutite A învrăjbi. 24 (Înv; îs) cutit pieziș Unealtă cu care rotarul netezește lemnul rotunjit cu scoaba. 25 (Îs) cutit de strung Unealtă cu vârful tare (de oțel special călit) cu care se strunjesc uneltele (de lemn, de metal etc.). 26 (Înv; imp) Sabie. 27 (Zlg; șîc) cutit-de-mare Lamelibrahiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). 28 (Îe) A lua (pe cineva) în cutite A-l ciopârți. 29 (Pop) Pneumonie. 30 (Pop; îe) A zăcea sau a boli de cutit A fi bolnav în urma verb reflexiv:ăjilor cu cuțitul (22). 31 (Pop; îe) A descânta de cutit A verb reflexiv:ăji cu un cuțit cununat pentru a dezlega verb reflexiv:aja cu cuțitul. 32 (Îe) A-i intra (cuiva) un cutit la inimă A fi cuprins de un fior rece. 33 (Îae) A fi năpădit de griji 34 (Îe) A i se pune cuiva un cutit în inimă A fi cuprins de frică. 35 (Îe) A fi pe cutit A fi pe moarte. 36 (Îe) A-i sări cutitl din teacă A fi la ananghe. 37 (Tip) Mașina de tăiat hârtia și cărțile. 38 Cuțit de lemn cu care se taie mămăliga sau cașul. 39 (Îs) "ul pieziș al rotarului Unealtă cu care se strunjesc obiectele din lemn, metal etc. 40 (La războiul de țesut) Cuțitul cu care se bat betele. 41 Limba melițoiului. 42 (Îs) Vârful cutiti Alesătură. 43 (Îe) A fi (sau a sta) pe cutite A fi nerăbdător să plece sau să afle ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚÍT, cuțite, substantiv neutru 1. Instrument de tăiat, alcătuit: dintr-o lamă metalică, de obicei de oțel, și dintr-un mîner cu sau fără plăsele, avînd întrebuințări diferite în gospodărie, în ateliere etc. Scoase de sub cingătoare un cuțit. CAMILAR, TEM. 186. Moșul scoase cuțitul de la brîu și începu a săpa. SANDU-ALDEA, U. P. 220. Scoase un cuțit de vînătoare; și cu sîngele rece al său, împlîntă fierul în coastele fiorosului animal. BOLINTINEANU, O. 331. Iau cuțitul să-mi tai pită. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 175. • figurat Producția noastră este poate cel mai cumplit cuțit pe care-l înfigeam zi de zi în inima dușmanului. DAVIDOGLU, C. 61. Vorbele lui erau loviri de cuțit pentru Zoe. NEGRUZZI, S. I 19. • Expresia: Cuțit cu două tăișuri vezi tăiș. A avea (sau, rar, a-i fi cuiva) pîinea (sau pita) și cuțitul în in mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele. Acuma mi-i pita și cuțitul în mînă. SBIERA, P. 108. (Eliptic) Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu, isprăvitul. Tu, cu pîinea și cuțitul, Mori flămînd, nepriceput. COȘBUC, P. I 52. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva). El și Burtă-Verde se aveau la cuțite. PAS, Z. III 31. A pune (cuiva) cuțitul în gît = a sili cu tot dinadisul (pe cineva) să facă ceea ce n-ar verb reflexiv:ea. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a i se sfîrși (cuiva) răbdarea sau puterea, a ajunge la capătul răbdării sau puterii; a se afla la mare strîmtoare. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adîncă (fizică sau morală). Atîta îi trebui unchiașului să auză, ca să-i dea un cuțit ascuțit prin inimă. O grijă mare îl cuprinse. ISPIRESCU, L. 97. (A fi) pe o muchie de cuțit = (a fi) foarte aproape de o primejdie, (a se afla) într-o situație critică sau într-un moment critic. ♦ Instrument de os sau de metal cu care se taie hîrtie sau foile unei cărți. Se juca... c-un cuțit de os. SADOVEANU, B. 78. ♦ Bisturiu; prin extensie operație. A murit sub cuțit. 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini și unelte. Cuțit de strung. ▭ Cuțitele tractoarelor au spart, adînc în trupul stepei. SAHIA, U.R.S.S. 95. Mirosul pămîntului răscolit se împrăștia pe urma cuțitelor biruitoare [ale plugurilor]. ANGHEL, PR. 83. ♦ Piesă principală a cîntarului, care se deplasează la cea mai ușoară atingere și face ca cîntarul să fie sensibil. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚÍT, cuțite, substantiv neutru 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. • Expresia: A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu; prin extensie operație, intervenție chirurgicală. 2. Sculă așchietoare pentru mașinile-unelte, având o parte activă cu un tăiș principal, confecționată din material rezistent la uzură. • Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.; în sintagma) Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil latina *acutitus (< acutire < acutitus). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚÍT, cuțite, substantiv neutru 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. • Expresia: A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu; prin extensie operație, intervenție chirurgicală. 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte. • Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.; în sintagma) Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil latina *acutitus (< acutire < actutus). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚÍT cutite n. 1) Instrument de tăiat constând dintr-o lamă ascuțită și un mâner. • A fi la cutite cu cineva a fi dușman neîmpăcat cu cineva. A-i ajunge cuiva cutitul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea pâinea și cutitul în mână a avea la dispoziție toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva cutitul la (sau în ) gât a forța pe cineva să facă ceva. A fi pe muchie de cutit a se afla în situație critică. 2) Piesă care taie la diverse mașini sau unelte. /<lat. cotitus Forme diferite ale cuvantului cutit: cutite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuțit: cuțít n., plural e (latina côtítus, dat pe cute, orĭ din re-cŭtitus, circumcis. vezi cute, ascut). Unealtă de tăĭat maĭ ales pînea și carnea saŭ orĭ-ce se poate tăĭa. Lovitură de cuțit: ĭ-a tras un cuțit. figurat Emoțiune, durere, groază: a simțit un cuțit în inimă. A fi la cuțite cu cineva, a fi în mare dușmănie cu el. A ajuns cuțitu la os, aŭ ajuns lucrurile la extrem, nu se maĭ poate răbda. vezi bricĭ, briceag, custură, pumnal. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚIT s. 1. (popular) custură, (argotic) șindel, șuriu. (Un cutit pentru tăiat pîinea.) 2. (medicina) bisturiu. 3. (tehnic) limbă, (popular) bătător, condei, fofelniță, (regional) cordenci. (cutit la meliță.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚIT acioaie, briptă, bulat, buton, ceacâie, ciacâscoabă, sculă, șiș, șuriu, unealtă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUȚIT: CUȚÍT substantiv verbal intervenție chirurgicală, operație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cuțit: cuțit substantiv verbal INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ. OPERAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuțit: cuțít substantiv neutru, plural cuțíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuțit: cuțít substantiv neutru, plural cuțíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUTIT' CUTINIZÁRECUTIOÁRĂcutioriCUTIREÁCȚIECUȚÍTcuțít-de-máreCÚTIȚĂCUȚITÁRcuțitare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuțit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuțit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1574, 248/ V: reg cuțitțât / Plural: cuțite / Etimologie: moștenit din latinescul *cotitus sau *acutitus <acutire<acututus] 1 Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. 2 Îe A avea pâinea și cuțitul în mână A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 Îe A fî certat sau a se avea la cuțite cu cineva A fi sau a junge dușman neîmpăcat cu cineva. 4 Îe A pune cuiva cuțitul la gât A sili pe cineva să facă ceva. 5 Îe A-i ajunge cuiva cuțitul la os A ajunge la capătul puterilor. 7-8 Îe A fi pe o muchie de cuțit A se afla într-o situație gravă, dificilă, la un pas de un deznodământ nedorit. 9 Îe A-i da sau a-i trece cuiva un cuțit prin inimă A simți o durere adâncă. 17 Îs cuțit de plug Parte a plugului care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței Si: reg cuțitoaie 5, custură. 20 Pop; îe A descânta de cuțit A verb reflexiv:ăji cu un cuțit pentru a lua durerile. 21 Pop; îe A se afla pe cuțit A se afla în ceasul morții. 22 În superstiții, verb reflexiv:ăji; îe A pune cuiva cuțitul sau a ursi un cuțit A blestema pe cineva, prin formule verb reflexiv:ăjitorești, să aibă dureri ca de rană de cuțit. 23 Pop; îe A pune pe alții la cuțite A învrăjbi. 24 Înv; îs cuțit pieziș Unealtă cu care rotarul netezește lemnul rotunjit cu scoaba. 25 Îs cuțit de strung Unealtă cu vârful tare de oțel special călit cu care se strunjesc uneltele de lemn, de metal etc. 27 Zlg; șîc cuțit-de-mare Lamelibrahiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră Solen marginatus. 28 Îe A lua pe cineva în cuțite A-l ciopârți. 30 Pop; îe A zăcea sau a boli de cuțit A fi bolnav în urma verb reflexiv:ăjilor cu cuțitul 22. 31 Pop; îe A descânta de cuțit A verb reflexiv:ăji cu un cuțit cununat pentru a dezlega verb reflexiv:aja cu cuțitul. 32 Îe A-i intra cuiva un cuțit la inimă A fi cuprins de un fior rece. 33 Îae A fi năpădit de griji 34 Îe A i se pune cuiva un cuțit în inimă A fi cuprins de frică. 35 Îe A fi pe cuțit A fi pe moarte. 36 Îe A-i sări cuțitl din teacă A fi la ananghe. 42 Îs Vârful cuțiti Alesătură. 43 Îe A fi sau a sta pe cuțite A fi nerăbdător să plece sau să afle ceva. CUȚÍT cuțite n. • A fi la cuțite cu cineva a fi dușman neîmpăcat cu cineva. A-i ajunge cuiva cuțitul la os a nu mai putea suporta ceva. A avea pâinea și cuțitul în mână a avea la dispoziție toate mijloacele pentru a face ceva. A pune cuiva cuțitul la sau în gât a forța pe cineva să facă ceva. A fi pe muchie de cuțit a se afla în situație critică. Un cuțit pentru tăiat pâinea. Cuțit la meliță. Un cuțit pentru tăiat pîinea. Cuțit la meliță. |
GRAMATICA cuvântului cuțit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuțit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuțit poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuțit? Vezi cuvântul cuțit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuțit?[ cu-țit ] Se pare că cuvântul cuțit are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cuțit Inţelegi mai uşor cuvântul cuțit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA avea sau, rar, a-i fi cuiva pîinea sau pita și cuțitul în in mînă = a avea la îndemînă toată puterea, toate mijloacele A fi certat la cuțite sau a se avea la cuțite cu cineva = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat cu cineva A pune cuiva cuțitul în gît = a sili cu tot dinadisul pe cineva să facă ceea ce n-ar verb reflexiv:ea A-i ajunge cuiva cuțitul la os = a i se sfîrși cuiva răbdarea sau puterea, a ajunge la capătul răbdării sau puterii; a se afla la mare strîmtoare A-i da cuiva un cuțit prin inimă = a simți o durere adîncă fizică sau morală A fi pe o muchie de cuțit = a fi foarte aproape de o primejdie, a se afla într-o situație critică sau într-un moment critic A avea pâinea și cuțitul în mână = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele A fi certat la cuțite sau a se avea la cuțite cu cineva = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat cu cineva, a se urî cu cineva A pune cuiva cuțitul în gât = a sili pe cineva să facă ceva A-i ajunge cuiva cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară A fi pe o muchie de cuțit = a se afla într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire A-i da cuiva un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței ; în sintagma Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră Solen marginatus A avea pâinea și cuțitul în mână = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele A fi certat la cuțite sau a se avea la cuțite cu cineva = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat cu cineva, a se urî cu cineva A pune cuiva cuțitul în gât = a sili pe cineva să facă ceva A-i ajunge cuiva cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară A fi pe o muchie de cuțit = a se afla într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire A-i da cuiva un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței ; în sintagma Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră Solen marginatus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuțit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forme articulat în sintagma bun ajunsa!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuțit are forma: cuțíte
