 | as |
|
| Cută [ cu-tă ] VEZI SINONIME PENTRU cută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuta (forma la infinitiv) A cuta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUTĂ: CÚTĂ, cute, substantiv feminin 1. Îndoitură adîncă într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, creț, fald. îndată cucoana Cristina ridică bărbia și scoate din cutele capotului ochelari mărginiți cu aur. SADOVEANU, P. S. 175. Stăm în jurul mamei... prinși în cutele rochiei ei. SAHIA, N. 48. Fusta în cute e îngustă și compusă din două bucăți. ODOBESCU, S.I 418. • (Poetic) Trăsnet țîșnit din cutele norilor încărcați cu electricitate. MACEDONSKI, O. IV 73. • figurat Vorbise iar cu... acea voce care nu era a tui, ci a unei sălămîsdre otrăvite și reci care era în el, ascunsă adine de tot în cuta cea mai lăuntrică a inimii. DUMITRIU, B. forme 34. O veche vioară a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gata să ne mîngîie sufletul pînă în cele mai profunde și tainice cute. CARAGIALE, N. forme 16. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hîrtie în locul unde au fost îndoite. • încrețitură, îndoitură a scoarței pămîntului. [Soldații] se tîrau, folosind orice cută a terenului. CAMILAR, N. I 245. 2. Zbîrcitură (în pielea de pe obraz). I se cutremurau umerii și i se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, vezi L. 9. Aceste fețe... pîrlite în focul luptelor... nu prind cute. DELAVRANCEA, S. 174. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTĂ: CUTĂ s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură. (cuta a unei rochii.) 2. boțitură, creț, încrețitură, îndoitură. (cuta a pantalonilor necălcați.) 3. îndoitură, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (cuta la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (geologie) încrețitură. (cuta a scoarței terestre.) 5. (anatomie) încrețitură, pliu, (rar) sin. (La gușa unor animale se jormează cutae.) 6. creț, dungă, încrețitură, rid, zbîrcitură, (popular) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilvania) ranț, (fjg.) brazdă. (Față plină de cutae.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTĂ: CÚTĂ, cute, substantiv feminin 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ (geologie) Deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului, rezultată în urma procesului de cutare2. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din limba bulgară kuta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTA: CUTA verb 1. a plisa. (cuta o fustă.) 2. a drapa. (cuta un material textil.) 3. (geologie) a (se) încreți. (Suprafața pămîntului s-a cuta în urma seismului.) 4. a (se) încreți, a (se) rida, a (se) zbîrci, (familial) a (se) smochini, (figurat) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se cuta la obraz.) 5. a (se) încreți, a tremura, a (se) undui, (glumeț) a (se) zbîrli. (Vîntul cuta fața apei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTĂ: CÚTĂ, cute, substantiv feminin 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. – Din limba bulgară kuta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUTA: CUTÁ, cutez, verb I. 1. tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ reflexiv (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2. 2. reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensie (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUTA: CUTÁ, cutez, verb I. 1. tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa. ♦ reflexiv (Despre scoarța Pământului) A suferi o cutare2. 2. reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensie (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cută: cută substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: cutate / Etimologie: bg кyтa] 1 Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. 2 Urmă, dungă rămasă pe o țesătură, pe o hârtie etc, în locul unde au fost îndoite. 3 Încrețitură a scoarței pământului sub acțiunea forțelor tectonice. 4 Rid. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUTĂ: CÚTĂ cutae forme 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț. 3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /<bulg. kuta Forme diferite ale cuvantului cuta: cutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuta: cuta [Atestat: I. P. VOITEȘTI, ap. DA / prezentul indicativ: cutatez / Etimologie: cută] 1 verb tranzitiv: A încreți un material textil, a plia, a drapa. 2 verb reflexiv: (despre scoarța pământului) A suferi o cutare2 (2). 3 verb reflexiv: (despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se rida. 4 verb reflexiv: (Pex; despre oameni) A îmbătrâni. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cută: cútă forme, plural e (cp. cu latina cŭtis, pele moale. vezi cuțit). Vest. Îndoitură, încrețitură la haĭne. Zbîrcitură pe pele. Felie în lungu fructuluĭ: o cută de pepene. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUTA: CUTÁ verb 1. vezi plisa. 2. vezi drapa. 3. (geologie) a (se) încreți. (Suprafața pământului s-a cuta în urma seismului.) 4. vezi rida. 5. vezi încreți. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță: cuță2 substantiv feminin [Atestat: REV. CRIT. III, 121 / Plural: cutațe / Etimologie: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cută: cută forme 1. îndoitură la postavuri; 2. sbârcitură; 3. fășie: ridiche în cute și felii. [conform serb. KUT, unghiu]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cuță: cuță2, cuțe, substantiv feminin (regional) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță: cuță1 substantiv feminin [Atestat: RĂDULESCU-CODIN / Plural: cutațe / Etimologie: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuță: cuță3 substantiv feminin [Atestat: ALECSANDRI, T. 435 / Plural: cutațe / Etimologie: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cuță: cuță1, cuțe, substantiv feminin (regional; mai ales la plural ) fâșii de slănină pentru afumat. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuță: cuță forme fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [ vezi cuțu]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuta: cutá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cută: cútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cútei; plural cúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuta: cutá (a cuta) verb, indicativ prezent 3 cuteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cuța: Cuța, Cuțescu vezi Ana II 3. Forme diferite ale cuvantului cuta: cuțescu Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cută: cútă substantiv feminin, plural cúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUTA' cusutoríecusutoriuCUSUTÚRĂcutCUTÁcuțáccutăícutánăCUTANÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cută Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cută a unei rochii. Cută a pantalonilor necălcați. Cută la un obiect de îmbrăcăminte. Cută a scoarței terestre. La gușa unor animale se jormează cutăe. Față plină de cutăe. Cută o fustă. Cută un material textil. Suprafața pămîntului s-a cută în urma seismului. Se cută la obraz. Vîntul cută fața apei. Cută substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: cutăte / Etimologie: bg кyтa] 1 Îndoitură adâncă într-un obiect de îmbrăcăminte Si: creț2, fălci, încrețitură, pliu. Cută a unei rochii. Cută la un obiect de îmbrăcăminte. Cută a scoarței terestre. CÚTĂ cutăe forme 1 Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. DA / prezentul indicativ: cutătez / Etimologie: cută] 1 verb tranzitiv: A încreți un material textil, a plia, a drapa. Suprafața pământului s-a cută în urma seismului. III, 121 / Plural: cutățe / Etimologie: mg koca] Mgm Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață. Cuță1 substantiv feminin [Atestat: RĂDULESCU-CODIN / Plural: cutățe / Etimologie: nct] Trs; mpl Fâșie de slănină. 435 / Plural: cutățe / Etimologie: cf cuțu] 1-4 Cățelușă 1-4. Cutá a cută verb, indicativ prezent 3 cuteáză. |
GRAMATICA cuvântului cută? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cută poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cută? Vezi cuvântul cută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cută?[ cu-tă ] Se pare că cuvântul cută are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cută |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A strica pacea cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cuta se conjugă: ei ele cuteáză
