 | as |
|
| Cusur [ cu-sur ] VEZI SINONIME PENTRU cusur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cusur în mai multe dicționareDefinițiile pentru cusur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSÚR, cusururi, substantiv neutru 1. Imperfecțiune, lipsă, defect, meteahnă. Mă mulțămii doar să găsesc cusur frunzelor de plop, că fac prea mare gălăgie degeaba. HOGAȘ, M. N. 13. N-au dat nici peste una care să-i fi fost după plac, pentru că fiecăreia îi găsea cîte un cusur oarecare. SBIERA, P. 216. Ăsta e cusurul tău – ești violent... – Cusur, necusur, numaidecît să-mi spui la cine a făcut aluzie. CARAGIALE, O. II 128. Să facem între noi o învoială ca să scap de așa urît cusur. ODOBESCU, S. III 45. Eu n-am din natură Nici limbă, nici gură, Dar spun la oricare Cusurul ce-l are (Oglinda). GOROVEI, C. 255. 2. (Învechit) Rămășiță, lest, lipsă dintr-o sumă de bani, în special dintr-o datorie (bănească). Auzi? să mă deie la monăstire pentru un cusur de două sălașe de țigani! ALECSANDRI, T. I 52. Din cusurul acelor 185 taleri îmi rămăsese numai zăci galbeni, pe care i-am întrebuințat de a-mi cumpăra o canapea. KOGĂLNICEANU, S. 79. ♦ Sumă de bani care i se cuvine cuiva drept rest cînd face o plată. (Arhaizant) Făcea semne cu mîinile... și se holba cu ochii, pînă ce ajungea să se facă înțeles și să dobîndească marfa ce poftea și cusurul ce i se cuvenea. SADOVEANU, Z. C. 313. Ado (= adă) cusurul, zise Romano, aruncînd cu galanterie galbenul pe masă. HOGAȘ, DR. II 160. 3. (Învechit, de obicei determinat prin «subțire») Aluzie. Îl lua cu voi ba pe departe și cu un cusur subțire îl făcea să priceapă că are să fie fericit. ISPIRESCU, L. 289. Cu un cusur subțire, îți bătuși joc de agaua turcească. ODOBESCU, S. I 436. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSUR s. 1. defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are multe cusururi.) 2. anomalie, defect, (popular) meteahnă. (Un cusur congenital.) 3. dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu, (popular și fam.) pîrțag, (popular) învăț, (regional) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucovina) băsău. (Are cusur beției.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cusur: cusur sn [Atestat: (a. 1782) IORGA, S. despre XII, 104 / Plural: cusururi / Etimologie: tc kusur] 1 (Înv) Lipsă din ceva. 2 (Înv) Rămășiță. 3 (Înv; spc) Rest (dintr-o sumă de bani datorată). 4 (Înv; despre o sumă de bani; îla) Rămas cusur În restanță. 5 (Înv; despre o sumă de bani datorată; îla) Fără cusur Integral. 6-7 (Fig; îljv) Desăvârșit. 8 (Fig) Imperfecțiune. 9 (Fig) Defect. 10 (Fig) Slăbiciune. 11 (Fig) Viciu. 12 (Înv; fig) Vină. 13 (Înv; îe) A nu face cusur A face neapărat ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cusur: cusúr (cusúruri), substantiv neutru – 1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dați ca rest. – 4. Defect, imperfecțiune, meteahnă. – 5. (învechit) Greșeală, eroare. – 6. (învechit) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. limba turcă kusur (Roesler 597; Șeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), conform limba neogreacă ϰουσούρι, albaneză, limba bulgară, limba sârbă kusur. – derivat cusurgiu, adjectiv (care găsește cusururi); cusurliu, adjectiv (care critică). Forme diferite ale cuvantului cusur: cusúruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cusur: cusur n. 1. defect, lipsă: nu-i om fără cusur PANN; 2. rest de bani: cusurul mi-l va da mâine PANN; 3. figurat aluziune fină: cu un cusur subțire îl făcea să priceapă ISP. [în turcă KUSUR]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSÚR, cusururi, substantiv neutru 1. Imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; prin extensie viciu. 2. (învechit) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată). 3. (învechit) Aluzie. – Din limba turcă kusur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSÚR, cusururi, substantiv neutru 1. Imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; prin extensie viciu. 2. (învechit) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată). 3. (învechit) Aluzie. – Din limba turcă kusur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cusur: cusúr n., plural urĭ (în turcă [despre ar.] kusur; limba neogreacă kusúri, albaneză limba bulgară kusúr). Defect figurat Fam. Restu (lipsa) de la o sumă maĭ mare: dă-mĭ cusuru de la un poloneză Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSÚR cusururi n. 1) Latură negativă a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahnă; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusur Forme diferite ale cuvantului cusur: cusururi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cusur: cusur substantiv verbal ABATERE. ALUZIE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. REST. RESTANȚĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUSUR: CUSÚR s. 1. vezi defect. 2. vezi anomalie. 3. vezi patimă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cusur: Cusur ≠ calitate, virtute, perfecțiune, merit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cusur: cusúr substantiv neutru, plural cusúruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cusur: cusúr substantiv neutru, plural cusúruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUSUR' custuricecusturoicusturoscușugCUSÚRcusurăcusuraecusurașcusurău |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cusur Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cusur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are multe cusururi. Un cusur congenital. Are cusur beției. Despre XII, 104 / Plural: cusururi / Etimologie: tc kusur] 1 Înv Lipsă din ceva. 4 Înv; despre o sumă de bani; îla Rămas cusur În restanță. 5 Înv; despre o sumă de bani datorată; îla Fără cusur Integral. 13 Înv; îe A nu face cusur A face neapărat ceva. CUSÚR cusururi n. |
GRAMATICA cuvântului cusur? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cusur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cusur poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cusur? Vezi cuvântul cusur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cusur?[ cu-sur ] Se pare că cuvântul cusur are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cusur |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i sufla cuiva în borș sau a sufla în borșul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cusur are forma: cusúruri
