 | as |
|
| Cursiv [ cur-siv ] VEZI SINONIME PENTRU cursiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cursiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru cursiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adjectiv 1. (Despre scriere sau vorbire) Curgător, ușor, fluent. Scris cursiv. Vorbire cursivă. • (Adverbial) Vorbește cursiv mai multe limbi străine. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mină, aplecat spre dreapta; italic. Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU, S. I 459. • (Substantivat) Exemplele din acest dicționar sînt tipărite cu cursive. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cursiv: *cursív, -ă adjectiv (în franceză cursif, mlat. cursivus, despre latina cursus, alergat). Se zice despre felu de litere puțin aplecate cu care scriem obișnuit și cele aplecate în tipografie: litere cursive. Curent, care se desfășoară (curge) ușor: vorbire cursivă. adverb Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-ă curcudúș Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă I. adjectiv (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adjectiv, substantiv feminin (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. substantiv neutru material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< limba franceza cursif, latina cursivus) Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adjectiv 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, forme) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din limba franceza cursif, latina cursivus. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă, cursivi, -e, adjectiv 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, forme) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din limba franceza cursif, latina cursivus. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cursiv: cursiv, cursivă [Atestat: ODOBESCU, S. I, 459 / Plural: cursivi, cursive / Etimologie: franceza cursif] 1-2 a (despre scriere sau vorbire) Curgător. 3 a (despre caracterele de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta Si: italic. 4-5 sn, a (Text) tipărit cu caractere de tipar cursive Si: italic. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă adjectiv 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mână; italic. [< limba franceza cursif]. Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV3 cursivă (cursivi, cursive) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluență, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, latina cursivus Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV1 cursive n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, latina cursivus Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza cursif): în sintagmele literă cursivă, scriere cursivă și vorbire cursivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului cursiv: cursiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV2 adverb (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, latina cursivus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cursiv: cursiv a. 1. scris repede: scrisoare cursivă; 2. plural (la tipar) litere puțin aplecate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cursiv: cursív adjectiv masculin, plural cursívi; forme singular cursívă, plural cursíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSIV adjectiv italic, (învechit) curent. (Caracter cursiv de literă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cursiv: cursív adjectiv masculin, plural cursívi; forme cursívă, plural cursíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURSIV: CURSÍV adjectiv verbal fluent. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cursiv: cursiv adjectiv verbal FLUENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURSIV' CURȘEUCURSIÉRCURSÍSTcursístăCURSÍVcursívăCURSIVITÁTECURSOÁRECURSÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cursiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cursiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cursiv, cursivă [Atestat: ODOBESCU, S. I, 459 / Plural: cursivi, cursive / Etimologie: franceza cursif] 1-2 a despre scriere sau vorbire Curgător. CURSÍV3 cursivă cursivi, cursive despre stil sau vorbire Care se caracterizează prin fluență, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. CURSÍV1 cursive n. Caracter cursiv de literă. Caracter cursiv de literă. |
GRAMATICA cuvântului cursiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cursiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cursiv poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cursiv? Vezi cuvântul cursiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cursiv?[ cur-siv ] Se pare că cuvântul cursiv are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cursiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb de minune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
