 | as |
|
| Curenta [ cu-ren-ta ] VEZI SINONIME PENTRU curenta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru curenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a curenta (forma la infinitiv) A curenta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURENTA: CURENTÁ, persoană 3 curentează, verb I. tranzitiv (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ reflexiv (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURENTA: CURENTÁ, persoană 3 curentează, verb I. tranzitiv (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ reflexiv (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curenta: curenta1 [Atestat: UNIVERSUL 8 decembrie, 1938 / prezentul indicativ: curentatez / Etimologie: curent] 1 verb tranzitiv: (despre un conductor electric) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. 2 verb reflexiv: (despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURENTA: CURENTÁ verb I. trecut A produce o zguduire, o comoție prin curent electric. ♦ reflexiv (Despre ființe) A atinge un circuit electric, suferind un șoc (ușor). [< curent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURENTA: CURENTÁ verb 1.. trecut a produce o zguduire, o comoție prin curent electric. II. reflexiv (despre ființe) a atinge un curent electric. (< curent) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curenta: curenta2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: curentatez / Etimologie: ger kurentieren] (Trs; înv) A căuta pe cineva peste tot (pentru a-l aduce în fața justiției). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru curenta: curenta, curentez vezi t. (argoul lumii interlope) a deposa pe cineva de bunurile personale prin furt. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curenta: curentá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural curenteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curenta: curentá (a curenta) verb, indicativ prezent 3 curenteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURENTA' CURELÚȘĂcureluțăCURÉNTCURENT-JETCURENTÁCURENTÁRECURENTÁTcurentézCURENTMÉTRU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curenta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curenta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Curenta1 [Atestat: UNIVERSUL 8 decembrie, 1938 / prezentul indicativ: curentatez / Etimologie: curent] 1 verb tranzitiv: despre un conductor electric A provoca cuiva un șoc mai ușor prin atingere. Curenta2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: curentatez / Etimologie: ger kurentieren] Trs; înv A căuta pe cineva peste tot pentru a-l aduce în fața justiției. Curentá a curenta verb, indicativ prezent 3 curenteáză. |
GRAMATICA cuvântului curenta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curenta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curenta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curenta? Vezi cuvântul curenta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curenta?[ cu-ren-ta ] Se pare că cuvântul curenta are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ordine publică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul curenta se conjugă: ei ele curenteáză
