 | as |
|
| Curea [ cu-rea ] VEZI SINONIME PENTRU curea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curea în mai multe dicționareDefinițiile pentru curea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curea: curea substantiv feminin [Atestat: ANON. CAR. / V: curearauă / Plural: cureaele, (reg) curearăli / Etimologie: moștenit din latinescul corrigia] 1 Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. 2 Curea (1) folosită ca cingătoare. 3 Nojiță. 4 Unealtă a cizmarului cu care acesta ține fixată încălțămintea pe genunchi. 5 (Bot; reg) Broscăriță (Potamogeton natans). 6 (Bot; reg; îc) cureaelele-de-opinci-ale-Domnului-Hristos Iarba șerpilor (Triglochin palustris). 7-8 (Pfm; îe) A (nu)-l ține pe cineva cureaua (sau -elele) A (nu) avea curajul de a face ceva. 9-10 (Îae) A (nu) fi capabil de o acțiune. 11 (Îs) curea de transmisie Bandă de piele (sau de pânză) continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul. 12 (Îas) Ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 13 (Îs) curea de transport Bandă de transport. 14 (Îvp) Unitate de măsură a lungimii egală cu aproximativ 16 picioare. 15 (Îvp) Fâșie lungă și îngustă de pământ (sau pădure). 16 (Mol; maa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Cf curelușă (3). 17 (Ban) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREÁ, curele, substantiv feminin 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. cu numeroase întrebuințări; specializare o astfel de fâșie folosită pentru a lega, a strânge, a fixa ceva (în jurul mijlocului); cingătoare. • Expresia: A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) figurat ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (învechit și popular) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; prin extensie fâșie lungă și îngustă de pământ. – latina corrigia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREÁ, curele, substantiv feminin 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; specializare o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. • Expresia: A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) figurat ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (învechit și popular) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; prin extensie fâșie lungă și îngustă de pământ. – latina corrigia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREÁ cureaéle forme 1) Fâșie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuințări. 2) Fâșie din piele sau din alt material, care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. • A (nu)-l ține cureaeaua a (nu) se simți în stare să... 3): curea de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care servește pentru transmiterea mișcării de rotație de la un ax la altul. [articulat cureaua; genitiv dativ curelei; silabe cu-rea] /<lat. corrigia Forme diferite ale cuvantului curea: cureaéle Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curea: cureá forme, plural ele (despre latina corrĭgia, curea de la încălțăminte; italiana coreggia, limba franceza courroie, spaniolă correa, pg. correia. Guturala între vocale a dispărut ca și în eŭ, graur și urez). Fășie lungă și îngustă de pele. Moșioară lungă și îngustă, sfoară. O veche măsură de lungime de 16 picĭoare. Nu mă țin (lasă) curelele saŭ nu mă ține (lasă) cureaŭa, nu-mĭ dă mîna, nu pot, nu îndrăznesc să fac un lucru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREA, Ioan (1901-1977, n. sat Iertof, jud. Caraș-Severin), astronom român. Prof. univ. la Timișoara. Lucrări de astronomie și de seismologie. A înființat Observatorul astronomic și stația seismologică din Timișoara, pe care le-a dotat cu aparate de construcție proprie. Forme diferite ale cuvantului curea: ioan -cĭúmb Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREA substantiv 1. Curel/ea fam., act. < plural curele; -escu. 2. Curelușa (Ștef) diminutiv. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curea: cureá substantiv feminin, articulat cureáua, genitiv dativ articulat curélei; plural curéle, articulat curélele Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cur/ea: Cur/ea, -oiu, -ulea vezi Chiril 3, Mercurie 2, și Bucur (la Partea a II-a). Forme diferite ale cuvantului cur/ea: -oiu -ulea Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREA substantiv centură, cingătoare, cordon. (Și-a strîns pantalonii cu curea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curea: cureá substantiv feminin, articulat cureáua, genitiv dativ articulat curélei; plural curéle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cur/ea: Cur/ea, -escu, -ilă, -iș vezi Bucur III. Forme diferite ale cuvantului cur/ea: -escu -ilă cur/ea- Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUREA: CUREÁ substantiv verbal nojiță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curea: curea substantiv verbal NOJIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUREA' curdizmăcurdúccurdunCÚRECUREÁcureáccureastăcureaticcurec |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curea Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: curearauă / Plural: cureaele, reg curearăli / Etimologie: moștenit din latinescul corrigia] 1 Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. 6 Bot; reg; îc cureaelele-de-opinci-ale-Domnului-Hristos Iarba șerpilor Triglochin palustris. 7-8 Pfm; îe A nu-l ține pe cineva cureaua sau -elele A nu avea curajul de a face ceva. 11 Îs curea de transmisie Bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete sau un arbore de mașină la altul. 13 Îs curea de transport Bandă de transport. CUREÁ cureaéle forme 1 Fâșie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuințări. • A nu-l ține cureaeaua a nu se simți în stare să. 3: curea de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care servește pentru transmiterea mișcării de rotație de la un ax la altul. Și-a strîns pantalonii cu curea. |
GRAMATICA cuvântului curea? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curea poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curea? Vezi cuvântul curea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curea?[ cu-rea ] Se pare că cuvântul curea are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL curea Inţelegi mai uşor cuvântul curea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-l ține pe cineva cureaua sau curelele = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare să În sintagma Curea de transmisie = a bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete sau un arbore de mașină la altul; b figurat ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva A-l ține pe cineva cureaua sau curelele = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare să În sintagma Curea de transmisie = a bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete sau un arbore de mașină la altul; b figurat ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curea |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune pe cineva la lucru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul CUREA are forma: curele
