 | as |
|
| Curbă [ cur-bă ] VEZI SINONIME PENTRU curbă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curba în mai multe dicționareDefinițiile pentru curba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a curba (forma la infinitiv) A curba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURBĂ: CÚRBĂ, curbe, substantiv feminin 1. Linie curbă. ♦ Cotitură în formă de arc( a unui drum a șinelor de cale ferată, a unei ape curgătoare). vezi sinuozitate, șerpuire. Dar Oltul însuși, brațul cel puternic și adevărat prin care vin plutașii, se plimbă în curbe largi. BOGZA, C. O. 382. • (Poetic) Marea își schimbă treptat culoarea: șa țărm bande purpurii, în larg o pînză violetă, și în fund, pe curba imensă o orizontului, o linie subțire trasă cu-n negru de cărbune. BART, E. 170. • Expresia: (Despre vehicule) A lua curbă = a vira, a coti. Luînd curba prea repede, automobilul a derapat. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive prin care trec variațiile unui fenomen. Medicul a văzut curba temperaturii bolnavului. ▭ Lupta continuă, urmînd o curbă de ascensiune pînă în 1905. SAHIA, U.R.S.S. 204. • Curbă de sacrificiu = măsură de scădere a salariilor, ca urmare a politicii de jefuire a maselor largi muncitorești din Romînia, aplicată de guvernele burghezo-moșierești în perioada crizei economice din 1929-1933. La manifestația pașnică a miilor de muncitori contra noii reduceri a salariilor lor prin aplicarea curbei de sacrificiu, guvernul fascist a răspuns cu gloanțe. DOC. participiu 175. Încercînd să iasă din criză pe spinarea maselor muncitoare, burghezia și moșierimea din țara noastră au trecut la aplicarea curbelor de sacrificiu, la concedieri în masă, la înăsprirea terorii polițienești. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 332, 1/1. 3. (topografie, în expresie) Curbă de nivel = linie care unește punctele de aceeași altitudine. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBA verb 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livresc) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (învechit și regional) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A curba o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a se poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile s-au curba de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a curba de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a curba de mijloc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURBĂ: CURBĂ s. 1. cot, cotitură, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cîrmeală, cîrnitură, întorsătură, sucitură, (Olt. și Banat) covei. (curba a unui drum.) 2. cotitură, viraj. (La curba lasă vehiculul in viteză redusă.) 3. (georgrafic) curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURBĂ: CÚRBĂ substantiv feminin 1. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile. ♦ Cotitură în formă de arc. • (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen. 3. Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului. [< limba franceza courbe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURBĂ: CÚRBĂ curbae forme 1) Linie în formă de arc; linie arcuită. 2) Linie care reprezintă grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitură în formă de arc (a unui râu, a unui drum). • A lua curbaa a face un viraj. curba de nivel curbă care unește pe o hartă punctele aflate la aceeași altitudine. /<fr. courbe Forme diferite ale cuvantului curba: curbae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ, curbez verb I. tranzitiv A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. vezi strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curba: curba verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: curbabez / Etimologie: curb cf franceza courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ, curbez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din limba franceza courber. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ, curbez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din limba franceza courber. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ verb 1. vezi încovoia. 2. vezi apleca. 3. vezi îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a curba de mijloc.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< limba franceza courber]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURBA: CURBÁ verb trecut a (se) face curb; a (se) îndoi. (< limba franceza courber) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curba: curbá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu curbéz, persoana a treia singular: el / ea și plural curbeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curbă: cúrbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúrbei; plural cúrbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curbă: cúrbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúrbei; plural cúrbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curba: curbá (a curba) verb, indicativ prezent 3 curbeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curbă: curbă forme geometrie linie curbă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURBA' CURĂTÚRĂcurătureacurauăCURBCURBÁcurbamcurbánCURBÁRECURBÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curbă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curbă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A curbă o bară metalică. Crengile s-au curbă de rod. I s-a curbă de tot spinarea sub povară. S-a curbă de mijloc. Curbă a unui drum. La curbă lasă vehiculul in viteză redusă. CÚRBĂ curbăe forme 1 Linie în formă de arc; linie arcuită. • A lua curbăa a face un viraj. Curbă de nivel curbă care unește pe o hartă punctele aflate la aceeași altitudine. La curbă lasă vehiculul în viteză redusă. Curba verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: curbăbez / Etimologie: curb cf franceza courber] 1 A deveni curb 1. S-a curbă de mijloc. Curbá a curbă verb, indicativ prezent 3 curbeáză. |
GRAMATICA cuvântului curbă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curbă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curbă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curbă? Vezi cuvântul curbă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curbă?[ cur-bă ] Se pare că cuvântul curbă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL curbă Inţelegi mai uşor cuvântul curbă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre vehicule A lua curbă = a vira, a coti Curbă de sacrificiu = măsură de scădere a salariilor, ca urmare a politicii de jefuire a maselor largi muncitorești din Romînia, aplicată de guvernele burghezo-moșierești în perioada crizei economice din 1929-1933 Topografie, în expresie Curbă de nivel = linie care unește punctele de aceeași altitudine Georgrafic curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă Despre vehicule A lua curba = a vira Curbă de nivel = linie care unește punctele de egală altitudine ale pământului Georgrafic curbă batimetrică = izobată; curbă de nivel = izohipsă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curbă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ax cardanic sau axă cardanică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul curba se conjugă: ei ele curbeáză
