eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție curatura


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Curătură [ cu-ră-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU curătură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului curatura în mai multe dicționare

Definițiile pentru curatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curătură:
curătură1 substantiv feminin [Atestat: URICARIUL I, 348/21 / Plural: curaturari / Etimologie: cura1 + -tură] (Îvr) 1 Curățare. 2 Loc defrișat, curățat de cioturi, rădăcini, mărăcini etc. pentru a putea fi arat vezi curăturea, curățătură (4), laz, runc. 3 Loc păstrat pentru fânețe. 4 Loc curățat pentru plantarea viilor. 5 Pământ desțelenit vezi laz. 6 Ogor bine îngrășat. 7 (Pex) Deal acoperit cu vii. 8 Alunecare de pământ. 9 Ceea ce se curăță, se rade, se cojește de pe ceva. 10 Ceea ce rămâne în ciur după ce se cerne grâul Si: codină, curățătură (3). 11 (Lpl) Grăunțele care cad prin ciur, când se cerne grâul. 12 Placenta vacii. 13 Coltuc de pâine Si: cursură, cursonoi vezi codru.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CURĂTURĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTÚRĂ, curături, substantiv feminin

1. Loc dintr-o pădure curățat de arbori, de rădăcini, de mărăcini etc. pentru a putea fi arat sau plantat cu vie; loc desțelenit. vezi runc, arsură. Urșii... fac mari stricăciuni la porumbii din curăturile oamenilor.

I. IONESCU, M. 96. Cînd te văd în bătătură, îmi uit plugu-n arătură, Sapa-nfiptă-n curătură. ALECSANDRI, P. P. 243.

2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură. GÎRLEANU, L. 18. O iau repegior pe curături, mă las singurel în valea pustie, largă, luminoasă, cu totul nouă pentru mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 178.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CURĂTURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTURĂ substantiv (învechit și popular) posadă, (popular) laz, (învechit și regional) secătură, seci, (regional) gărînă, pîrloagă, tăietură, (Bucovina, Maramures și nordul Transilvania) runc, (prin Maramures) săcsie, (Banat) tîrsaică, tîrsă, (prin Transilvania) tîrsătură, (prin Banat și Transilvania) tîrșeală.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

curătură
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru curătură:
curătúră1 substantiv feminin singular (regional)

1. curățire, curățitură.

2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat.

3. deal cu vii.

4. alunecare de teren; surpătură.

5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină.

6. boabe (de grâu sau porumb).
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

curătură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curătură:
curătură forme

1. partea unei păduri cu copacii tăiați, care servă de pășune;

2. grâu cernut: găina curătură visează și verb reflexiv:abia meiu PANN. [literar pădure curățită, grâu curățit: laț. CURATURA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CURĂTURĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTÚRĂ, curături, substantiv feminin

1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat.

2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii.

– Din cura2 + sufix -(ă)tură
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CURĂTURĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTÚRĂ, curături, substantiv feminin

1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.

2. Deal sau povârniș acoperit cu vii.

– Cura2 + sufix -ătură.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CURĂTURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTÚRĂ, curături, substantiv feminin

1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.

2. Deal sau povârniș acoperit cu vii.

– Cura2 + sufix -ătură.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

curătura
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curătura:
curătura verb tranzitiv: [Atestat: PANN, H. 21 / prezentul indicativ: curaturarez / Etimologie: curătură1] (Trs; nob) A plivi.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

curătură
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curătură:
curătură2 substantiv feminin [Atestat: H XII, 19 / Plural: curaturari / Etimologie: cura4 + -tură] Curatoare2 (1).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

curătură
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru curătură:
curătúră2 substantiv feminin (regional) vas în care curge vinul; curătoare.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

curătură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curătură:
curătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat curătúrii; plural curătúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

curătură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curătură:
curătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat curătúrii; plural curătúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CURĂTURĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURĂTURĂ:
CURĂTÚRĂ substantiv verbal parchet.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

curătură
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curătură:
curătură substantiv verbal PARCHET.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CURATURA'
curatorecuratoriecurătoriuCURATÓRIUMCURĂTÚRĂcurătureacurauăCURBCURBÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curătură
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Curătură1 substantiv feminin [Atestat: URICARIUL I, 348/21 / Plural: curăturări / Etimologie: cura1 + -tură] Îvr 1 Curățare.
21 / prezentul indicativ: curăturărez / Etimologie: curătură1] Trs; nob A plivi.
Curătură2 substantiv feminin [Atestat: H XII, 19 / Plural: curăturări / Etimologie: cura4 + -tură] Curatoare2 1.

GRAMATICA cuvântului curătură?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curătură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curătură poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul curătură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul curătură are forma: curătúri
VEZI PLURALUL pentru curătură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE curătură?
Vezi cuvântul curătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curătură?
[ cu-ră-tu-ră ]
Se pare că cuvântul curătură are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curătură

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-l trage ața la ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
extrem de emoționat, de îngrijorat
contract care se încheie prin simplul acord al părților
a fi mânat de un imbold irezistibil spre o țintă
paie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app