|
Curător [ cu-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU curător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curator în mai multe dicționareDefinițiile pentru curator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curător: curător, curatoroare [Atestat: VARLAAM, C. 226 / V: curatoriu / Plural: curatori, curatoroare / Etimologie: cura4 + -tor] (Îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (despre lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăște ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor vezi stătător. 6 substantiv masculin și feminin Alergător. 7 sn Tip de caș nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (îs) curator de caș Roată de caș întreagă. Forme diferite ale cuvantului curator: curatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curator: curator substantiv masculin [Atestat: (a. 1780) BUL. comerț istorie II, 215 / A și: (reg) curatorratcurator / V: corcurator, (pop) coratăr, (înv) curatore / Plural: curatori / Etimologie: franceza curateur, lat curator] 1 (Înv) Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. 2 (Reg) Epitrop al bisericii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană însărcinată cu o curatelă. vezi tutor, epitrop. Mihai porni și pe fiu-său Pătrașcu în Țara Romînească... spre a cîrmui țara în locul lui și-i dete de curator pe Pancratie Sennyei. BĂLCESCU, O. II 264. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR substantiv masculin 1. persoană care exercită atribuțiile stabilite printr-o curatelă. 2. cel care lichidează o firmă falimentară. 3. administrator al unei case memoriale. (< limba franceza curateur, latina curator) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curator: *curatór, -oáre substantiv (latina curator, despre curare, a îngriji. vezi procurator). juridic Persoană pusă de lege să administreze averea și interesele unuĭ major incapabil saŭ unuĭ minor emancipat. vezi tutor. Forme diferite ale cuvantului curator: -oáre marchiz Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curator: curator m. cel numit de justiție a supraveghia interesele unui minor emancipat, a administra averea unui major declarat incapabil sau a purta grijă de o moștenire vacantă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din limba franceza curateur, latina curator. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR, curatori, substantiv masculin Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. – Din limba franceza curateur, latina curator. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR curatori m. Persoană care are anumite obligații, stabilite prin curatelă, față de cineva. /<fr. curateur, latina curator Forme diferite ale cuvantului curator: curatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CURATÓR: CURATÓR substantiv masculin Cel însărcinat cu o curatelă. [< latina curator, conform limba franceza curateur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂTÓR: CURĂTÓR, -OÁRE adjectiv verbal curgător. Forme diferite ale cuvantului curator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curator: curatór substantiv masculin, plural curatóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curator: curatór substantiv masculin, plural curatóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURATOR' curățitoriucurățiturăCURATÍVCURĂTOÁRECURATÓRcuratorecuratoriecurătoriuCURATÓRIUM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Curător, curatoroare [Atestat: VARLAAM, C. 226 / V: curatoriu / Plural: curatori, curatoroare / Etimologie: cura4 + -tor] Îrg 1 a Care aleargă. 8 sn îs curator de caș Roată de caș întreagă. Comerț istorie II, 215 / A și: reg curatorratcurator / V: corcurator, pop coratăr, înv curatore / Plural: curatori / Etimologie: franceza curateur, lat curator] 1 Înv Persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgând din curatelă. CURATÓR curatori m. |
GRAMATICA cuvântului curator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curător? Vezi cuvântul curător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curător?[ cu-ră-tor ] Se pare că cuvântul curător are trei silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântec bătrânesc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|