Definiție curatoare

Cautăm definiția cuvântului curatoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru curatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoare2 substantiv feminin [Atestat: (a. 1736) BUL. comerț istorie V, 242 / Plural: curatoareori / Etimologie: cura4 + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curătură2, dejă, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână și în alte scopuri.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

curătoare

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoare1 substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: curatoareori / Etimologie: cura1 + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

curătoare

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoare forme, plural orĭ (despre cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. vezi tocitoare.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

curătoare

Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoáre, curătóri, substantiv feminin (regional) vas în care curge vinul; curătură (2).
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

curătoare

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoare forme hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

curătoare

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curătoare:
curătoare substantiv verbal PLACENTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'CURATOARE'

CURĂȚITORÍE curățitoriu curățitură CURATÍV CURĂTOÁRE CURATÓR curatore curatorie curătoriu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curătoare

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Comerț istorie V, 242 / Plural: curătoareori / Etimologie: cura4 + -toare] Reg 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: pop curătură2, dejă, tocitoare.

Curătoare1 substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: curătoareori / Etimologie: cura1 + -toare] 1 Placentă.

GRAMATICA cuvântului curătoare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curătoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curătoare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul curătoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru curătoare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE curătoare?

Vezi cuvântul curătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curătoare?

[ cu-ră-toa-re ]
Se pare că cuvântul curătoare are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curătoare

VEZI SINONIME PENTRU curătoare PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Putativă, putative, adjectiv juridic; în sintagma căsătorie putativă?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
formă de sifilis care apare la copil, de obicei după o naștere prematură, manifestându-se la început prin leziuni cutanate viscerale și pe mucoase, mai târziu prin tumori
regional colțul-lupului
căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei
acțiune, întâmplare bruscă și neașteptată, care șochează, impresionează
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?