 | as |
|
| Curăţitor [ cu-ră-ţi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU curăţitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curatitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru curatitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURĂȚITÓR: CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adjectiv, substantiv feminin, substantiv neutru 1. Adj. Care curăță. 2. S. forme Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. substantiv neutru Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. substantiv neutru Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului curatitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURĂȚITÓR: CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adjectiv, substantiv 1. Adj. Care curăță. 2. S. forme Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. substantiv neutru Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. substantiv neutru Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului curatitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitor, curatitoroare smf, a [Atestat: ANON. CAR. / V: curatitoriu / Plural: curatitoroare / Etimologie: curăți] 1-16 Curățător (1-16). Forme diferite ale cuvantului curatitor: curatitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂȚITÓR: CURĂȚITÓR1 curatitoroáre n. Aparat care servește la curățare. curatitor de parafină. /a curăța + sufix curatitortor Forme diferite ale cuvantului curatitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitór, -oáre adjectiv și substantiv Care curăță: curățitor de haĭne, de ghete. vezi văxuitor. Forme diferite ale cuvantului curatitor: -oáre marchiz Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitor a. și m. care curăță, care scoate petele: curățitor de haine. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂȚITÓR: CURĂȚITÓR2 curatitoroáre (curatitoróri, curatitoroáre) Care curăță. /a curăța + sufix curatitortor Forme diferite ale cuvantului curatitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂȚITÓR: CURĂȚITÓR, -OÁRE, curățitori, -oare, adjectiv Care curăță, purificator. Forme diferite ale cuvantului curatitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitór adjectiv masculin, plural curățitóri; forme singular și plural curățitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitór1 adjectiv masculin, plural curățitóri; forme singular și plural curățitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitór (aparat) substantiv neutru, plural curățitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curățitor: curățitór2 (aparat) substantiv neutru, plural curățitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURATITOR' CURĂȚÍECURĂȚÍRECURĂȚÍTcurățitoáreCURĂȚITÓRCURĂȚITORÍEcurățitoriucurățiturăCURATÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curățitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curățitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Curățitor, curățitoroare smf, a [Atestat: ANON. / V: curățitoriu / Plural: curățitoroare / Etimologie: curăți] 1-16 Curățător 1-16. CURĂȚITÓR1 curățitoroáre n. Curățitor de parafină. /a curăța + sufix curățitortor. CURĂȚITÓR2 curățitoroáre curățitoróri, curățitoroáre Care curăță. /a curăța + sufix curățitortor. |
GRAMATICA cuvântului curățitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curățitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curățitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curăţitor? Vezi cuvântul curăţitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curăţitor?[ cu-ră-ţi-tor ] Se pare că cuvântul curăţitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Te miri unde?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul curățitor are forma: curățitoáre
