 | as |
|
| Curăţa [ cu-ră-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU curăţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului curata în mai multe dicționareDefinițiile pentru curata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a curăța (forma la infinitiv) A curăța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. (Și în forma curăți) I. 1. tranzitiv A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. • reflexiv figurat Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru curăța: curăța [Atestat: COD. VOR. 143/11 / prezentul indicativ: curăț, (înv) curatațesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 verb tranzitiv: A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 verb tranzitiv: A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 verb tranzitiv: A depănușa. 6 verb reflexiv: (Fig; despre cer) A se însenina. 7 verb tranzitiv: (Înv; îe) A-și curata obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 verb tranzitiv: (Reg) A castra. 11 verb reflexiv: (Reg; despre mamifere) A lepăda placenta. 12 verb tranzitiv: (Înv) A renunța. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp; fig) A (se) slava de ceva rău. 15 verb tranzitiv: (Fig; fam) A omorî. 16 verb tranzitiv: (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mântui. 23-24 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) lămuri. 27 verb reflexiv: (Înv; îe) A se curata pe altul A arunca vina pe altul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. tranzitiv (familial) A omorî. ♦ reflexiv A muri. 4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV] – Din curat. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ, cúrăț, verb I. I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. figurat 1. tranzitiv și reflexiv A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. tranzitiv (familial) A omorî. ♦ reflexiv A muri. 4. tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Variante: (popular) curățí verb IV] – Din curat. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚA verb 1. a deretica, a scutura, a strînge, (învechit si regional) a griji, (regional) a rîndui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a cîștiga, (Banat și Transilvania) a orîndui, (Transilvania) a tăgăși, (Transilvania și Maramures) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli. (curata prin casă.) 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (curata murdăria de pe jos.) 3. a șterge. (curata praful.) 4. (învechit și regional) a cura, (Transilvania) a tăgăși. (A curata un obiect de murdărie.) 5. (tehnic) a purifica, (învechit) a lămuri. (curata un metalurgie) 6. (medicina) a dezinfecta. (curata o plagă.) 7. (învechit) a cura. (curata un fruct de coajă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CURĂȚA: CURĂȚÁ verb vezi asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța: curăța verb vezi ASASINA. DEBARASA. DECEDA. DESCOTOROSI. DISPĂREA. DUCE. IZBĂVI. MÎNTUI. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. PURIFICA. RĂPOSA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. SCĂPA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru curăța: curățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, persoana a treia singular: el / ea și plural cúrăță; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cúrețe; gerunziu curățând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru curăța: curățá (a curata) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CURATA' curastrăcurăstratcurastruCURÁTCURĂȚÁcurățăciunecurățalăcurățalecurățănie |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL curăța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului curăța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 143/11 / prezentul indicativ: curăț, înv curățațesc / Etimologie: curat3] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a se mătura, a se peria, a se spăla, a se șterge. 7 verb tranzitiv: Înv; îe A-și curăța obrazul sau obrazele A se dezvinovăți. 27 verb reflexiv: Înv; îe A se curăța pe altul A arunca vina pe altul. Curăța prin casă. Curăța murdăria de pe jos. Curăța praful. A curăța un obiect de murdărie. Curăța un metalurgie 6. Curăța o plagă. Curăța un fruct de coajă. Curăța murdăria de pe jos. Curăța praful. A curăța un obiect de murdărie. Curăța un fruct de coajă. Curățá a curăța verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cúrăț, persoana a doua singular: tu cúreți, 3 cúrăță; conjunctiv prezent 3 să cúrețe; gerunziu curățấnd. |
GRAMATICA cuvântului curăța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului curăța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul curăța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE curăţa? Vezi cuvântul curăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul curăţa?[ cu-ră-ţa ] Se pare că cuvântul curăţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL curăța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceară vegetală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul curăța se conjugă: ei ele cúrăță
