eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție cuplet


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Cuplet [ cu-plet ]
VEZI SINONIME PENTRU cuplet PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului cuplet în mai multe dicționare

Definițiile pentru cuplet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT, cuplete, substantiv neutru Cîntec (sau poezie) cu conținut satiric, inspirat din actualitățile zilei și cuprinzînd mai multe strofe cu același refren. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU O. I 137. Era un cîntec pe care-l cînta... cu un glas atît de dulce!... Mai vîrtos cupletul acela ce mi-l adresa mie. NEGRUZZI, S. III 439.
♦ Strofă a unui cîntec sau a unei poezii. Cei strînși în jurul trubadurilor... reiau în cor, cuplet cu cuplet, cîntecul nou al anotimpului. ANGHEL, PR. 190.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CUPLET
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT, cuplete, substantiv neutru

1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil.
♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo.

2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.

3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.

– Din limba franceza couplet.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUPLET
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT, cuplete, substantiv neutru

1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil.
♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo.

2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.

3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.

– Din limba franceza couplet.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

cuplet
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuplet:
cuplet sn [Atestat: STAMATI, despre / Plural: cuplete / Etimologie: franceza couplet] 1 Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitate, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. 2 Cântec intercalat între scenele unui vodevil. 3 Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 4 Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 5-6 Strofă a unui cântec (sau a unei poezii) terminată printr-un refren.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

cuplet
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru cuplet:
cuplet (în franceză, italiana , limba engleză, germana Couplet)

I.

1. În forma de rondo*, secțiunile, distincte tematic și tonal, intercalate între expunerile repetate ale refrenului*.

2. Secțiunea întâi în forma de lied* strofică, de tip ABC (denumită și c.-refren), utilizată în muzica corală*, de cameră*, ușoară*.

II. În teatrul muzical (operetă*, revistă*, vodevil*), denumire dată unor piese vocale cu conținut satiric.

Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

CUPLET
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT substantiv neutru

1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie.

2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren.
       • strofă a unui cântec, a unei poezii.

3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
       • cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< limba franceza couplet)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

cuplet
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cuplet:
cuplét (cupléte), substantiv neutru –

1. Strofă. –

2. Cîntecel. –

3. (învechit) Joc popular. în franceză couplet. Pentru ultimul sens, conform argotic cuplerai, substantiv neutru (bordel), din germana Kupplerei.

– derivat cupletist, substantiv masculin (cîntăreț).
Forme diferite ale cuvantului cuplet: cupléte

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CUPLET
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT substantiv neutru Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren.
♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii.
♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [plural -te, -turi / < limba franceza couplet].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

cuplet
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuplet:
*cuplét n., plural e (în franceză couplet, despre couple, păreche, despre latina cópula, cópulă. vezi adept). Complect (pe la 1860). Strofă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CUPLET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUPLET:
CUPLÉT cuplete n. Poezie umoristică sau satirică cu refren. /<fr. couplet
Forme diferite ale cuvantului cuplet: cuplete

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

cuplet
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuplet:
cuplét substantiv neutru (silabe -plet), plural cupléte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cuplet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuplet:
cuplét (cu-plet) substantiv neutru, plural cupléte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CUPLET'
cuplărăiCUPLÁRECUPLÁTCUPLĂTÓRCUPLÉTCUPLETÍSTcupletístăCUPLÓRCÚPLU

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuplet
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuplet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cuplet sn [Atestat: STAMATI, despre / Plural: cuplete / Etimologie: franceza couplet] 1 Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitate, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
CUPLÉT cuplete n.

GRAMATICA cuvântului cuplet?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuplet.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuplet poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cuplet sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul cuplet are forma: cupléte
VEZI PLURALUL pentru cuplet la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cuplet?
Vezi cuvântul cuplet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuplet?
[ cu-plet ]
Se pare că cuvântul cuplet are două silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Undă verde?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a momi, a ademeni, a ispiti
tarod
procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor
foarte copt, răscopt, aproape stricat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app