 | as |
|
| Cuplător [ cu-plă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU cuplător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuplator în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuplator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuplător: cuplător, cuplatoroare [Atestat: LEG. economie plural 302 / Plural: cuplatori, cuplatoroare / Etimologie: cupla + -(ă)tor] 1 a Care cuplează. 2 substantiv masculin Lucrător minier care cuplează vagonetele. Forme diferite ale cuvantului cuplator: cuplatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUPLĂTÓR: CUPLĂTÓR, cuplători, substantiv masculin Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. – Cupla + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUPLĂTÓR: CUPLĂTÓR, cuplători, substantiv masculin Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. – Cupla + sufix -tor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUPLĂTÓR: CUPLĂTÓR cuplatori m. Muncitor la calea ferată, care cuplează vagoanele. /a cupla + sufix cuplatorător Forme diferite ale cuvantului cuplator: cuplatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuplător: cuplătór substantiv masculin, plural cuplătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUPLATOR' CUPLÁJcuplărăiCUPLÁRECUPLÁTCUPLĂTÓRCUPLÉTCUPLETÍSTcupletístăCUPLÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuplător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuplător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cuplător, cuplătoroare [Atestat: LEG. Economie plural 302 / Plural: cuplători, cuplătoroare / Etimologie: cupla + -ător] 1 a Care cuplează. CUPLĂTÓR cuplători m. /a cupla + sufix cuplătorător. |
GRAMATICA cuvântului cuplător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuplător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuplător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuplător? Vezi cuvântul cuplător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuplător?[ cu-plă-tor ] Se pare că cuvântul cuplător are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de stat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuplător are forma: cuplătóri
