 | as |
|
| Cuplă [ cu-plă ] VEZI SINONIME PENTRU cuplă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cupla în mai multe dicționareDefinițiile pentru cupla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cupla (forma la infinitiv) A cupla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ, cuple, substantiv feminin 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. vezi cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub. ▭ În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cupla: cupla [Atestat: IOANOVICI, tehnică 170 / prezentul indicativ: cuplalez / Etimologie: franceza coupler] 1 verb tranzitiv: (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 verb reflexiv:r (despre oameni) A forma un cuplu. 3 verb reflexiv:r (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLÁ, cuplez, verb I. tranzitiv (tehnică) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ reflexiv recipr. figurat (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din limba franceza coupler. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLÁ, cuplez, verb I. tranzitiv (tehnică) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ reflexiv recipr. figurat (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din limba franceza coupler. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLÁ, cuplez, verb I tranzitiv A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuplă: cuplă substantiv feminin [Atestat: IOANOVICI, tehnică 347 / Plural: cuplale / Etimologie: franceza couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ, cuple, substantiv feminin Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din limba franceza couple.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ cuplae forme 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple Forme diferite ale cuvantului cupla: cuplae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ substantiv feminin Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< limba franceza couple]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ, cuple, substantiv feminin Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din limba franceza couple. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLĂ: CÚPLĂ substantiv feminin 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< limba franceza couple) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLÁ verb 1. trecut a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. reflexiv (despre oameni) a forma un cuplu. (< limba franceza coupler) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLÁ verb I. trecut A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< limba franceza coupler]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cupla: cupla, cuplez I vezi t. a trage la măsea. II. vezi r. a începe o relație amoroasă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cupla: cuplá verb (silabe -pla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu cupléz, persoana a treia singular: el / ea și plural cupleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuplă: cúplă substantiv feminin (silabe -plă), genitiv dativ articulat cúplei; plural cúple Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuplă: cúplă (cu-plă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cúplei; plural cúple Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cupla: cuplá (a cupla) (cu-pla) verb, indicativ prezent 3 cupleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUPLA: CUPLA verb (tehnic) a acupla. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUPLA' CUPÍTcupițăcupiturăCUPÍUCUPLÁcuplábilCUPLÁJcuplărăiCUPLÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CUPLA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cupla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cupla [Atestat: IOANOVICI, tehnică 170 / prezentul indicativ: cuplalez / Etimologie: franceza coupler] 1 verb tranzitiv: Teh A reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. Cuplă substantiv feminin [Atestat: IOANOVICI, tehnică 347 / Plural: cuplale / Etimologie: franceza couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. CÚPLĂ cuplae forme 1 Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. Cuplá a cupla cu-pla verb, indicativ prezent 3 cupleáză. |
GRAMATICA cuvântului CUPLA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cupla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CUPLA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuplă? Vezi cuvântul cuplă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuplă?[ cu-plă ] Se pare că cuvântul cuplă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CUPLA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în propoziții interogative în ce moment? în care perioadă de timp? când a sosit? când și când sau din când în când?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cupla se conjugă: ei ele cupleáză
