 | as |
|
| Cunună [ cu-nu-nă ] VEZI SINONIME PENTRU cunună PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cununa în mai multe dicționareDefinițiile pentru cununa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cununa (forma la infinitiv) A cununa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNÚNĂ, cununi, substantiv feminin 1. Împletitură (lanț, ghirlandă) în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune de obicei pe cap); coroană. Norii erau întotdeauna cenușii, iar hulubii albi zburau in stoluri, ca o cunună de trandafiri, în jurul turlelor cu dantelă de piatră. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre 192. O cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. EMINESCU, N. 8. Cu-acele crengi frumoase Să-mpletim cununi voioase. ALECSANDRI, P. II 92. • (Poetic) Obrazul părea o înflorire albă, gingașă, în cununa grea de păr negru. SADOVEANU, O. III 589. Pe deasupra voastră împletesc cunună Razele de soare, Razele de lună. GOGA, C. P. 14. Soarele răsare, puntnd cununi de aur pe crestele codrilor. VLAHUȚĂ, O. A. II 171. • Expresia: (Despre un grup de persoane) A sta cunună împrejurul cuiva = a sta împrejurul cuiva formînd un cerc închis. Cînd se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. ISPIRESCU, L. 393. ♦ figurat (Complinit prin «de raze», «de lumină») Cerc luminos, aureolă. Te-aș privi o viață-ntreagă în cununa ta de raze. EMINESCU, O. I 152. • (Complinit prin «de munți», «de păduri» etc.) Lanț, șir de munți, de păduri dispuse în cerc, înconjurînd un locuțiune Lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura. EMINESCU, N. 65. 2. (Uneori determinat prin «de lauri») Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (poeți, sportivi, eroi în lupte). (figurat) Din voi fieștecare poartă-n frunte o cunună Și de gloria de astăzi și de gloria străbună! ALECSANDRI, O. 248. Cununile de lauri Ce-n războaie-am adunat. NEGRUZZI, S. I 116. 3. Coroană care se pune pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. Să le spui curat Că m-am însurat... Că la nunta mea Au căzut o stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa. ALECSANDRI, P. P. 2. 4. (Complinit prin «de ceapă», «de usturoi») Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cunună: cunúnă (cunúni), substantiv feminin – 1. Coroană. – 2. Ansamblu de grinzi cu care se închid în partea de sus cei patru pereți ai unei case de țară. – 3. Ghizd, colac de fîntînă. – 4. Pedală, la războiul de țesut. – 5. La cai, partea de deasupra a copitei. – 6. Plantă (Coronilla varia). – 7. În general, obiect, legătură sau ansamblu de fire ce amintesc forma unei coroane. – Mr., megl. curună. latina corōna (Pușcariu 449; Candrea-Dens., 447; REW 2245; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR); conform albaneză kurorë (Meyer 200; Philippide, II, 639), italiana , spaniolă corona, limba franceza couronne, portugheză coroa, limba neogreacă ϰορώνη, limba slavă (veche) korona, k(o)runa. Este dublet al lui coroană, și al lui corună, pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 7, propunea să fie derivate din latina columna. Forma normală este cea din dialect, alterată posterior printr-o asimilație. – derivat cununiță, substantiv feminin (dim. al lui cunună; icoană care în Basarabia se pune în sicriu; plante diferite: Coronilla varia, Spiraea ulmifolia, Vinca minor, Xeranthemum annuum); cununa, verb (învechit, a pune coroană; a căsători, a celebra o căsătorie, a face căsătoria religioasă), care ar putea fi un derivat direct din latina corōnāre (Pușcariu 448; Candrea-Dens., 448; REW 2246; DAR) și al cărui semantism se explică prin ritualul ceremoniei nupțiale ortodoxe, conform cu același sens dublu greacă στεφανόνω (Sandfeld 35), albaneză kurunzoń (Jokl, BA, IV, 195), limba bulgară venčavam (cu primul sens se preferă astăzi forma încununa); cununie, substantiv feminin (căsătorie, una din cele șapte sfinte taine ale religiei creștine; oficiere a căsătoriei, nuntă; coroană ce se așază pe capul soților, în timpul oficierii căsătoriei), cuvînt general răspîndit (ALR, 253), fără îndoială datorită influenței bisericii; necununat, adjectiv (care nu a fost căsătorit la biserică); încununa, verb (a pune coroana; a împodobi; a răsplăti; a desăvîrși; învechit, a căsători); descununa, verb (a divorța, a despărți). Forme diferite ale cuvantului cununa: cunúni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNÁ, cunún, verb I. 1. reflexiv A se căsători (după ritualul religios). Și-n verb reflexiv:emea cît s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum. COȘBUC, P. I 57. Apoi Țugidea... se cunună cu fata, iubita lui, și făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul. ISPIRESCU, L. 332. A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. EMINESCU, N. 29. Foaie verde iarbă rea, Dragă, drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat, Ți-ai luat urît pe-o zi, Și ți-o fi pînă-i trăi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 247. • (Poetic) Voi, munților mîndri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre... GOGA, C. P. 51. • Expresia: (Familiar) A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nici o obligație față de cineva. 2. tranzitiv (Despre preoți) A declara (pe miri) căsătoriți din punct de vedere religios. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim unde-s munții rourați, Că-i un popă printre brazi Și cunună ne-ntrebați. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 58. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios ai cununiei, în calitate de naș. Era vorba de Florea Lingurarul, pe care îl cununase bunicul dinspre mama. PAS, Z. I 159. Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră. ALECSANDRI, T. 367. Poruncit-a bădița... Să mă duc ca să-l curam; Cununa-l-aș, cununa, Da la fină ce-i voi da? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 99. ♦ (Despre părinți) A-și căsători fiul sau fiica. El dorise... să-și cunune toți copiii într-o zi. ISPIRESCU, L. 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru cunună: cunună (sau cântecul cununii), cântec ceremonial, legat de un obicei agrar cu caracter ritual care se practică la sfârșitul secerișului. Cântecul se execută în grup, în timp ce muncitorii se întorc la stăpânul holdei, cu c. (obiect ritual confecționat din cele mai frumoase spice de grâu secerat), pe care o poartă una sau mai multe fete (sau băieți). Obiceiul s-a păstrat numai în Transilvania. Textul poetic este mitic sau descrie elementele esențiale ale obiceiului, aspect ale relațiilor de muncă, sfârșind cu urări de belșug și recoltă bogată. Străvechi rit de fertilitate (cu funcția de a asigura recolta bogată, de selecționare naturală a semințelor), obiceiul are semnificație socială, rituală și distractivă. Melodiile, deși variate, au câteva trăsături comune: structuri sonore cu prioritate majore* pre- sau pentatonice* de tip major (cu picnonul* la bază) sau construite din două microstructuri (tricordie* majoră, cu salt inferior de cvartă, plus pentatonic 4, cu pieni*; tetracordie cu salt de cvartă inferioară; pentacord* cu substrat pentatonic sau hexacordie majoră); formă fixă, strofică, alcătuită din 2 (AB), 3 (ABC) sau 4 rânduri melodice*, înrudite (ABCCc, ABBvc, AB Rf = Av); ritm liber, parlando rubato, sau, rar, giusto silabic [ vezi sistem (II, 6)]. Obiceiul este cunoscut în multe țări europ. (la popular slave și baltice) și extraeurop. vezi Dealul Mohului. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNÚNĂ, cununi, substantiv feminin 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). • Expresia: A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ figurat Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – latina corona. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNÚNĂ, cununi, substantiv feminin 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). • Expresia: A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în Antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ figurat Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – latina corona. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cununa: cununa [Atestat: PSALT. 11/6 / V: (înv) curura / prezentul indicativ: cunun / Etimologie: moștenit din latinescul corono, -are] 1 verb tranzitiv: (Înv) A pune pe capul cuiva o cunună de flori. 2 verb tranzitiv: (Înv; pan) A împrejmui. 3 verb tranzitiv: (Înv) A ocroti. 4 verb tranzitiv: (Înv) A împodobi drept recompensă. 5 verb tranzitiv: (Înv; pex) A răsplăti. 6 verb tranzitiv: (înv) A răscumpăra. 7 verb tranzitiv: A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. 8 verb tranzitiv: (despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. 9 verb tranzitiv: (Pex) A căsători pe cineva. 10 verb tranzitiv: (despre preoți) A îndeplini serviciul religios al cununiei, consfințind astfel căsătoria cuiva. 11 verb tranzitiv: A asista pe cineva în timpul cununiei (1) În calitate de naș. 12-13 verb reflexiv:r A se căsători (religios). 14-15 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) încorona. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNÚNĂ cununai forme 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoabă; coroană. • cununa de lauri coroană cu care erau încununați în antichitate învingătorii (în război, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroană care se ține deasupra capetelor mirilor în timpul oficializării cununiei. 3): cununa de munți, de păduri lanț de munți, de păduri dispuse în formă de cerc. 4): cununa de ceapă, de usturoi ceapă sau usturoi cu coada uscată împletită în formă de funie. [G.-D. cununii] /<lat. corona Forme diferite ale cuvantului cununa: cununai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNÁ, cunún, verb I. 1. reflexiv recipr. A se căsători (religios). 2. tranzitiv A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – latina coronare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNÁ, cunún, verb I. 1. reflexiv recipr. A se căsători religios. 2. tranzitiv (Despre preoți) A oficia slujba cununiei. ♦ A fi naș la cununie. ♦ (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica. – latina coronare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cunună: cunună forme 1. coroană din flori artificiale: gloria măreață i-a pus cununi de lauri AL.; 2. mai multe lucruri legate împreună: smoc, snop; 3. figurat lanț de munți, șiragul dinților. [latina CORONA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cununa: cununá vezi a consacra căsătoria, punând în timpul ceremoniei câte o cunună de flori pe capul mirelui și al miresei. [Vechiu-rom. a cununa, a încorona – latina CORONARE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNUNĂ s. 1. coroană. (O cununa de flori pe cap.) 2. cununie, (regional) pirostrie. (cununa care se pune pe capul mirilor.) 3. funie (cununa de usturoi, de ceapă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNUNĂ substantiv 1. – Golăe, boier, mold., 1694 (BCI IV 208); răzeș (C răz 13); 2. – forme, mold. (Sur XVIII 165). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNÁ verb a se căsători, (popular) a se nunti. (S-au cununa la biserică.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNA verb a se căsători, (popular) a se nunti. (S-au cununa la biserică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUNUNA: CUNUNÁ verb vezi încorona, încununa, răsplăti, recompensa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cununa: cununá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cunún, persoana a treia singular: el / ea și plural cunúnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cununa: cununa verb vezi ÎNCORONA. ÎNCUNUNA. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUNUNĂ: CUNÚNĂ substantiv verbal coroană, coroniște, cosoroabă, diademă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cunună: cunună substantiv verbal COROANĂ. CORONIȘTE. COSOROABĂ. DIADEMĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunună: cunúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunúnii; plural cunúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunună: cunúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunúnii; plural cunúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cununa: cununá (a cununa) verb, indicativ prezent 3 cunúnă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUNUNA' cuntirecuntiricuntitcununCUNUNÁcununarecununașCUNUNÁTcununător |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cununa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cununa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CUNÚNĂ cununai forme 1 Cerc împletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoabă; coroană. • cununa de lauri coroană cu care erau încununați în antichitate învingătorii în război, la concursuri sportive sau literare. 3: cununa de munți, de păduri lanț de munți, de păduri dispuse în formă de cerc. 4: cununa de ceapă, de usturoi ceapă sau usturoi cu coada uscată împletită în formă de funie. O cununa de flori pe cap. Cununa care se pune pe capul mirilor. Funie cununa de usturoi, de ceapă. O cununa de flori pe cap. S-au cununa la biserică. S-au cununa la biserică. Cununá a cununa verb, indicativ prezent 3 cunúnă. |
GRAMATICA cuvântului cununa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cununa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cununa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cunună? Vezi cuvântul cunună desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunună?[ cu-nu-nă ] Se pare că cuvântul cunună are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cununa Inţelegi mai uşor cuvântul cununa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Despre un grup de persoane A sta cunună împrejurul cuiva = a sta împrejurul cuiva formînd un cerc închis Familiar A nu fi cununat cu cineva sau cu nimeni = a nu avea nici o obligație față de cineva Melodiile, deși variate, au câteva trăsături comune: structuri sonore cu prioritate majore* pre- sau pentatonice* de tip major cu picnonul* la bază sau construite din două microstructuri tricordie* majoră, cu salt inferior de cvartă, plus pentatonic 4, cu pieni*; tetracordie cu salt de cvartă inferioară; pentacord* cu substrat pentatonic sau hexacordie majoră; formă fixă, strofică, alcătuită din 2 AB, 3 ABC sau 4 rânduri melodice*, înrudite ABCCc, ABBvc, AB Rf = Av; ritm liber, parlando rubato, sau, rar, giusto silabic vezi sistem II, 6 A sta cunună împrejurul cuiva = despre un grup de persoane a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis Cunună de raze sau de lumină = aureolă Cunună de munți sau de dealuri, de păduri = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc A sta cunună împrejurul cuiva = despre un grup de persoane a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis Cunună de raze sau de lumină = aureolă Cunună de munți sau de dealuri, de păduri = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cununa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plug cu disc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cununa se conjugă: ei ele cunúnă
