 | as |
|
| Cunoştinţă [ cu-noş-tin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU cunoştinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cunostinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cunostinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, substantiv feminin 1. Cunoaștere. • (Mai ales în expresie) A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a cunoaște, a fi informat. N-am decît să iau cunoștință de ce s-a întîmplat. DUMITRIU, N. 121. Ajungînd la curtea împăratului vecin, luă cunoștință... de împrejmuirea curții. ISPIRESCU, L. 76. Pasămite aveau zmeii cunoștință de vitejia lui. ISPIRESCU, L. 221. A aduce (ceva) ia cunoștința cuiva = a informa pe cineva despre ceva, a face cunoscut. M-o trimis... să aduc la cunoștința măriei-voastre, că el, cică, poate să vă facă podul. CREANGĂ, P. 80. A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscînd bine ceva. Liberul-arbitru nu este deci nimic altceva decît capacitatea de a decide în cunoștință de cauză. ENGELS, A. 134. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) Minte, rațiune, judecată. • Expresia: A-și veni în cunoștinți = a-și veni în fire după o rătăcire a minții, a recăpăta judecata normală. Să o lăsăm singură... poate că și-a veni în cunoștinți. ALECSANDRI, T. I 208. 2. (La plural ) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. Bogate cunoștințe lexicografice. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște, cu care are legături de prietenie. Lipseau tocmai cunoștințele cu care ai fi putut să faci conversație, să te înveselești. Nu fuseseră invitate sau ținuseră să lipsească într-adins. PAS, L. I 227. Judecătorul îmi era veche cunoștință. C. PETRESCU S. 182. Și ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niță, mîhnit, cunoștinței sale. CARAGIALE, O. II 244. • Expresia: A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. Acolo am făcut cunoștință cu o mulțime de contese și de prințese. ALECSANDRI, P. 313. Generalul Mavru a făcut cunoștință cu Nicu Bălcescu. GHICA, S. A. 144. (Familiar) A face cuiva cunoștință cu cineva = a înlesni cuiva să intre în relații sociale cu altul, a prezenta pe cineva cuiva. Am să-ți fac cunoștință și cu doi prieteni ai mei. PAS, Z. I 126. – plural și: cunoștinți (SADOVEANU, Z. C. 188, NEGRUZZI, S. II 148). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoștință: cunoștință substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, PS. 102 / V: concunostinta / Plural: cunostintațe și (Mol) cunostintați / Etimologie: cunoaște + -ință] 1 Cunoaștere (1). 2 Rațiune. 3 (Înv; îe) A aduce (pe cineva) la buna (sau dreapta) cunostinta A ajuta pe cineva să înțeleagă. 4 (Îe) A-și veni în (sau la) cunostinta A-și da seama. 5-6 (Îe) A (nu) avea ceva în cunostinta A (nu) ști. 7 (Îe) A da (sau a supune) în cunostintața cuiva A înștiința. 8 (îe) A aduce la cunostintața cuiva A informa. 9 Cunoaștere. 10 (Înv; îe) A (nu) avea (mare sau desăvârșită) cunostinta de ceva A (nu) ști (sau a (nu) fi bine informat despre) ceva. 11 (Înv; îe) A avea cunostinta de lume A ști să se poarte, să trăiască în societate. 12 (Îe) În (ne)cunoștință de cauză (Ne)cunoscând bine un lucru, o situație. 13 (Îe) A lua (la) cunostinta (de ceva) A fi înștiințat. 14 (Îae) A se informa. 15 (Îae) A accepta. 16 Știință. 17 Învățătură. 18 (Lpl) Totalitate a noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 19 (Îe) A face cunostinta cu cineva A stabili o relație socială cu cineva. 20 (Fam; îe) A face cuiva cunostinta cu cineva A prezenta pe cineva cuiva. 21 Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. 22 (Înv) Recunoaștere. 23 (Înv) Supunere. 24 (înv) Recunoștință. 25 Conștiință. 26 (Îe) A-și pierde cunostintața A leșina. 27 (Rar; îe) A-și veni în cunostinta A se trezi din leșin. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, substantiv feminin 1. Cunoaștere (2). • Expresia: A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. ♦ Facultatea de a simți, de a primi impresii din afară. • Expresia: A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La plural ) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. • Expresia: A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (familial) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (învechit) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + sufix -ință (3 după limba franceza connaissance). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, substantiv feminin 1. Cunoaștere (2). ♦ Expresia: A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La plural ) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expresia: A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (familial) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (învechit) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + sufix -ință (cu sensul 3 după limba franceza connaissance). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTINȚĂ s. 1. pregătire, (învechit) știință. (Nu avea nici o cunostinta în acest domeniu.) 2. (la plural ) carte, cultură, instrucție, învățătură, pregătire, studii (la plural), (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (regional) scrisoare, (învechit) minte, pricopseală, pricopsire. (Lipsit de cunostinta; posedă multe cunostinta.) 3. (la plural ) elemente (la plural), noțiuni (la plural). (Cîteva cunostinta despre...) 4. informație, știre, veste, (prin Transilvania) hir, (învechit) mărturie, pliroforie, știință. (Ai verb reflexiv:eo cunostinta despre el?) 5. relație (Ai verb reflexiv:eo cunostinta la minister?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTÍNȚĂ cunostintae forme 1) Posedare a unor informații speciale. • A lua cunostinta de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la cunostinta a informa pe cineva despre ceva. În cunostinta de cauză cu competență. 2) la plural Totalitate a informațiilor pe care le deține cineva. cunostintae vaste. 3) Persoană cunoscută. • A face cunostinta a cunoaște pe cineva. [G.-D. cunoștinței] /a cunoaște + sufix cunostintaință Forme diferite ale cuvantului cunostinta: cunostintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cunoștință: cunoștință forme 1. facultatea de a cunoaște, de a distinge; 2. idee, noțiune despre un lucru: cunoștințele noastre sunt mărginite; 3. persoană cunoscută: e o veche cunoștință; 4. plural știință, învățătură: are cunoștințe multe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CUNOȘTINȚĂ: CUNOȘTÍNȚĂ substantiv verbal conștiință, cuget, gândire, judecată, minte, rațiune, recunoștință, spirit, suflet. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoștință: cunoștință substantiv verbal CONȘTIINȚĂ. CUGET. GÎNDIRE. JUDECATĂ. MINTE. RAȚIUNE. RECUNOȘTINȚĂ. SPIRIT. SUFLET. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoștință: cunoștínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunoștínței; plural cunoștínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunoștință: cunoștínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat cunoștínței; plural cunoștínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cunoștință: Cunoștință ≠ necunoștință Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUNOSTINTA' cunopidieCUNOSCĂTÓRcunoscăturăCUNOSCÚTCUNOȘTÍNȚĂcunoștínteCUNȚ. 1.cunțăcuntenésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cunoștință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cunoștință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 102 / V: concunoștință / Plural: cunoștințățe și Mol cunoștințăți / Etimologie: cunoaște + -ință] 1 Cunoaștere 1. 3 Înv; îe A aduce pe cineva la buna sau dreapta cunoștință A ajuta pe cineva să înțeleagă. 4 Îe A-și veni în sau la cunoștință A-și da seama. 5-6 Îe A nu avea ceva în cunoștință A nu ști. 7 Îe A da sau a supune în cunoștințăța cuiva A înștiința. 8 îe A aduce la cunoștințăța cuiva A informa. 10 Înv; îe A nu avea mare sau desăvârșită cunoștință de ceva A nu ști sau a nu fi bine informat despre ceva. 11 Înv; îe A avea cunoștință de lume A ști să se poarte, să trăiască în societate. 13 Îe A lua la cunoștință de ceva A fi înștiințat. 19 Îe A face cunoștință cu cineva A stabili o relație socială cu cineva. 20 Fam; îe A face cuiva cunoștință cu cineva A prezenta pe cineva cuiva. 26 Îe A-și pierde cunoștințăța A leșina. 27 Rar; îe A-și veni în cunoștință A se trezi din leșin. Nu avea nici o cunoștință în acest domeniu. Lipsit de cunoștință; posedă multe cunoștință. Cîteva cunoștință despre. Ai verb reflexiv:eo cunoștință despre el? 5. Relație Ai verb reflexiv:eo cunoștință la minister?. CUNOȘTÍNȚĂ cunoștințăe forme 1 Posedare a unor informații speciale. • A lua cunoștință de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la cunoștință a informa pe cineva despre ceva. În cunoștință de cauză cu competență. Cunoștințăe vaste. • A face cunoștință a cunoaște pe cineva. Cunoștinței] /a cunoaște + sufix cunoștințăință. Ai verb reflexiv:eo cunoștință la minister?. |
GRAMATICA cuvântului Cunoștință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cunoștință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cunoștință poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cunoştinţă? Vezi cuvântul cunoştinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunoştinţă?[ cu-noş-tin-ţă ] Se pare că cuvântul cunoştinţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cunoștință Inţelegi mai uşor cuvântul cunoștință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mai ales în expresie A avea sau a lua cunoștință de ceva = a ști, a cunoaște, a fi informat A aduce ceva ia cunoștința cuiva = a informa pe cineva despre ceva, a face cunoscut A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor În cunoștință de cauză = cunoscînd bine ceva A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina A-și veni în cunoștinți = a-și veni în fire după o rătăcire a minții, a recăpăta judecata normală A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană Familiar A face cuiva cunoștință cu cineva = a înlesni cuiva să intre în relații sociale cu altul, a prezenta pe cineva cuiva A avea sau a lua cunoștință de ceva = a ști, a fi informat A aduce ceva la cunoștința cuiva = a informa pe cineva despre ceva A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina Rar A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană Familial A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva ♦ Expresia: A avea sau a lua cunoștință de ceva = a ști, a fi informat A aduce ceva la cunoștința cuiva = a informa pe cineva despre ceva A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina ♦ Rar A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin ♦ Expresia: A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană Familial A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cunoștință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hăbuc, hăbuci, substantiv masculin regional; în expresie a se rupe, a se face hăbuci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cunoștință are forma: cunoștínțe
