 | as |
|
| Cunoscut [ cu-nos-cut ] VEZI SINONIME PENTRU cunoscut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cunoscut în mai multe dicționareDefinițiile pentru cunoscut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT: CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv 1. Care se cunoaște, care este știut, despre care cineva are o idee clară. Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, matematică EMP. 107. • (Substantivat) A merge de la cunoscut la necunoscut. ♦ Care a mai fost văzut sau știut o dată, care poate fi ușor recunoscut. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159. Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95. 2. (Despre persoane) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște, despre care se știe cine este. Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143. • (Substantivat) Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115. Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96. • Care se bucură de o anumită reputație (de obicei bună). vezi celebru, renumit. Eu sînt fecior vestitului Strîmbă- Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe verb reflexiv:emea lui. NEGRUZZI, S. I 245. Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoscut: cunoscut2, cunoscută [Atestat: PSALT. 321/2 / Plural: cunoscutuți, cunoscute / Etimologie: cunoaște] 1 a (despre un lucru sau un fapt) Care este știut de toată lumea. 2 a (despre ființe și lucruri) Remarcat. 3 a Stabilit în chip obiectiv. 4 a Apreciat. 5 a La care se pricepe cineva. 6 a Aflat2. 7 a Dedus2. 8 a Înțeles2. 9 a Simțit2. 10 a Obișnuit2. 11 a Luat la cunoștință. 12 a (despre opere, scriitori, artiști) Cu care cineva este familiarizat. 13 a (despre oameni) Care este știut de cineva. 14 a Recunoscut2. 15 a (despre un aspect) Care a mai fost văzut. 16 a (Înv; îe) A face cunoscut A prezenta pe cineva cuiva. 17 a (despre idei, pasiuni, îae) A prezenta. 18 a Al cărui caracter, defecte, calități sunt știute. 19 a (Înv) Descoperit2. 20 a Cu care cineva a avut relații sexuale. 21 a Declarat în fața instanței judecătorești. 22 a Asigurat2. 23 a Atestat2. 24 a Considerat2. 25 a (Îvp) Răsplătit2. 26 a (despre credință; îla) Răspândit. 27 a (Îal) Adus la cunoștință. 28 a (Îae) Prevenit. 29 a Renumit. 30 substantiv masculin și feminin Persoană pe care o cunoaștem. 31 substantiv masculin (Log) Element (sau fapt) pe care îl cunoaștem într-o judecată logică. Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscută Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cunoscut: cunoscut1 sn [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 96 / Plural: cunoscuturi / Etimologie: cunoaște] 1-2 Cunoaștere (1-2). 3 (Înv) Apreciere. 4 Cunoaștere (5). 5 (Înv) Aflare. 6 Remarcare. 7 (Înv) Deducere. 8 Cunoaștere (9). 9 (Înv) Simțire. 10-16 Cunoaștere (11-17). 17 Identificare. 18-21 Cunoaștere (19-22). 22 (Înv) Revedere. 23-25 Cunoaștere (24- 26). 26 (Înv) Descoperire. 27-29 Cunoaștere (28-30) 30 Asigurare. 31 Atestare. 32 Considerare. 33 Cunoaștere (34). 34 Răsplătire. 35 Datorare. 36-38 Cunoaștere (37-39). 39 (Înv) Recunoștință. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT: CUNOSCUT adjectiv 1. știut. (Lucruri cunoscut.) 2. consacrat, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv cunoscut.) 3. frecvent, obișnuit, răspîndit, uzual. (O expresie cunoscut.) 4. familiar, știut. (Locuri cunoscut.) 5. anumit, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată cunoscut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT: CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – vezi cunoaște. Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUNOSCUT: CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe. ♦ (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut. 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva. ♦ (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate. – vezi cunoaște. Forme diferite ale cuvantului cunoscut: cunoscut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cunoscut: cunoscut a. și m. persoană cu care stăm în relațiuni: are mulți cunoscuți și amici. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cunoscut: cunoscút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscúți; adjectiv feminin, substantiv feminin cunoscútă, plural cunoscúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cunoscut: cunoscút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural cunoscúți; forme singular cunoscútă, plural cunoscúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cunoscut: Cunoscut ≠ necunoscut Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUNOSCUT' CUNONIAcunopidieCUNOSCĂTÓRcunoscăturăCUNOSCÚTCUNOȘTÍNȚĂcunoștínteCUNȚ. 1.cunță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cunoscut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cunoscut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cunoscut2, cunoscută [Atestat: PSALT. 321/2 / Plural: cunoscutuți, cunoscute / Etimologie: cunoaște] 1 a despre un lucru sau un fapt Care este știut de toată lumea. 16 a Înv; îe A face cunoscut A prezenta pe cineva cuiva. 96 / Plural: cunoscuturi / Etimologie: cunoaște] 1-2 Cunoaștere 1-2. Lucruri cunoscut. Un sportiv cunoscut. O expresie cunoscut. Locuri cunoscut. La o dată cunoscut. Lucruri cunoscut. O expresie cunoscut. Locuri cunoscut. |
GRAMATICA cuvântului Cunoscut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cunoscut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cunoscut poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cunoscut? Vezi cuvântul cunoscut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cunoscut?[ cu-nos-cut ] Se pare că cuvântul cunoscut are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cunoscut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bine sau rău intenționat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cunoscut are forma: cunoscúți
La singular substantivul cunoscut are forma: cunoscútă
